ICCJ. Decizia nr. 228/2006. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.228/2006
Dosar nr. 120/1/2006
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din şedinţa publică din 29 noiembrie 2005, a decis, printre altele, în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive a inculpaţilor T.M. şi P.V.
S-a reţinut că din analiza temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că acestea se menţin şi în prezent şi impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Din probele administrate, rezultă indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, fiind deci îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen.
Curtea a considerat că sunt întrunite şi celelalte condiţii impuse cumulativ de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de furt, furt calificat şi înşelăciune prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a spus că trebuie avute în vedere, în acest sens, natura şi gravitatea faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, modalitatea concret de săvârşire a acestora, precum şi persoana inculpaţilor, existând temerea că puşi în libertate vor săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., va menţine arestarea preventivă a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul T.M., invocând art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea încheierii atacate şi înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. Cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul recurentului a invocat şi faptul că prin menţinerea arestării preventive s-au încălcat mai multe principii şi anume: principiul libertăţii individului, principiul prezumţiei de nevinovăţie şi principiul egalităţii de tratament, în procesul penal şi principiul reglementat de art. 3 alin. (5) C.E.D.O., referitor la durata rezonabilă a arestării preventive.
Recursul este nefondat.
În speţă, nu se confirmă susţinerea că hotărârea ar fi contrară legii sau că prin ea, s-ar fi făcut o greşită aplicare a legii. Dimpotrivă, contrar susţinerilor recurentului, din actele dosarului rezultă existenţa temeiului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, art. 148 lit. h) C. proc. pen., şi, menţinerea acestuia neschimbat, existând, astfel, starea de pericol concret cerută de lege, pentru menţinerea stării de arest.
Existenţa, în ce-l priveşte pe recurent a temeiului pentru menţinerea stării de arest a inculpatului face ca acesta să nu poată invoca eficient încălcarea de către instanţă a nici unuia din cele 4 principii enumerate.
În atare situaţie, în mod concret, prima instanţă, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a celor 2 inculpaţi, inclusiv a recurentului.
Aşa fiind, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul T.M., ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3795/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2006. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 231/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
