ICCJ. Decizia nr. 2244/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2244/2006
Dosar nr. 23941/1/2005
(nr. vechi 7595/2005)
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra apartamentului situat în Bucureşti formulată de petenta I.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 14190 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, rămasă definitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre petentă si I.M., luându-se totodată act de tranzacţia intervenită între soţi, conform căreia petentei îi revenea apartamentul care face obiectul sechestrului.
S-a apreciat ca aceasta tranzacţie a fost efectuată cu scopul de a prejudicia părţile civile din dosarul penal nr. 3435/2005, întrucât cercetările penale privind pe inculpatul I.M. demaraseră chiar din luna ianuarie 1999, stabilind un prejudiciu de 529.957.369 lei către Ministerul Finanţelor, iar arestarea inculpatului avusese loc cu 2 luni înainte de tranzacţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, arătând că la momentul aplicării sechestrului apartamentul era în proprietatea sa, ca efect al hotărârii de divorţ, şi că nu prezintă relevanţă faptul că inculpatul I.M. era cercetat în stare de arest pentru o faptă de înşelăciune.
Prin Decizia penală nr. 1969 din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în majoritatea completului, a admis recursul declarat de petentă împotriva sentinţei penale nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a casat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurator, în dosarul nr. 1970/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa Curţii de Apel Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 168 C. proc. pen., care permit, în orice fază a procesului penal, ca orice persoană interesată să se poată plânge procurorului sau instanţei de judecată împotriva măsurilor asiguratorii, şi ulterior să atace hotărârea instanţei de judecată cu recurs.
S-a considerat că cererea de ridicare a sechestrului asigurator a fost greşit îndreptată la Tribunalul Bucureşti, atâta timp cât dosarul penal privind pe inculpatul I.M. se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru soluţionarea recursului si că prin soluţionarea recursului împotriva sentinţei penale nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, instanţa Curţii de Apel Bucureşti ar pronunţa o hotărâre definitivă, pe acelaşi aspect, înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penalǎ.
Opinia separată a fost în sensul admiterii recursului, casării sentinţei instanţei de fond şi ridicării sechestrului asigurator cu respectarea dispoziţiilor art. 169 alin. (2) C. proc. pen., de către petentă.
Cauza fiind trimisǎ la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a format dosarul nr. 23941/1/2005.
Prin încheierea de şedinţǎ din data de 15 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1970/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penalǎ, a respins cererea de conexare a dosarului nr. 23941/1/2005 la dosarul nr. 1970/2005 de pe rolul aceleiaşi instanţe, pe considerentul cǎ recursurile vizează hotărâri diferite.
Din examinarea actelor prezentei cauze, cât şi a prevederilor legale in materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată întrerupt cursul justiţiei, pentru considerentele ce se vor arăta in continuare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurator, în dosarul nr. 1970/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fără a fi respectate dispoziţiile legale in materie de competenţǎ.
Înalta Curte constată că nu a fost sesizatǎ în mod legal de către Curtea de Apel Bucureşti, întrucât nu are competenţa de a soluţiona, în fond, cererea formulată de petentă, aceasta competenţă aparţinând instanţei care a judecat cauza penală în primă instanţă, chiar dacă la data introducerii cererii de ridicare a sechestrului asigurator dosarul penal se afla pe rolul unei instanţe superioare, pentru soluţionarea căilor de atac.
În cauza prezentǎ se constatǎ cǎ, după ce Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de fond, a fost sesizat în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile art. 168 raportat la alin. (1) art. 27 C. proc. pen., pentru soluţionarea cererii petentei, în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti, care potrivit art. 281 pct. 2 C. proc. pen., are competenţa de a judeca recursul declarat de petentǎ, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, se constatǎ întrerupt cursul justiţiei şi se dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea recursului declarat de petenta I.F. împotriva sentinţei penale nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată întrerupt cursul justiţiei.
Trimite cauza Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea recursului formulat de petenta I.F., împotriva sentinţei penale nr. 983/ F din 5 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2006. Penal. Mărturia mincinoasă (art.... | ICCJ. Decizia nr. 2249/2006. Penal → |
|---|
