ICCJ. Decizia nr. 2256/2006. Penal. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2256/2006
Dosar nr. 24973/1/2005
(nr. vechi 7661/2005)
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 18 august 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov s-a dispus în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului C.R.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului C.R.F. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă de 537 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 347/ S din 1 noiembrie 2002 a Tribunalului Braşov, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa menţionată urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului C.R.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului C.R.F., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 17 februarie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii din data de 16 februarie 2005 şi al arestării preventive din 17 februarie 2005 la zi.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., inculpatul B.M.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., acelaşi inculpat fost condamnat la pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului B.M.G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.M.G. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.M.G., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 17 februarie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate timpul reţinerii din data de 16 februarie 2005 şi al arestării preventive din 17 februarie 2005 la zi.
S-a constatat că părţile vătămate G.I.C. şi G.B.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, în data de 16 februarie 2005, în jurul prânzului, inculpaţii C.R.F. şi B.M.G. s-au întâlnit în apropierea liceului Iosif Şilimon şi au intrat în curtea acestuia. Aici au stat timp de câteva ore urmărind elevii care intrau şi ieşeau de la cursuri, iar după ce s-a înserat, în jurul orelor 18,00, inculpatul C.R.F. s-a apropiat de partea vătămată G.I.C. care era însoţită de martorul V.R.M. şi l-a întrebat cât este ceasul.
Partea vătămată a scos telefonul mobil din buzunar pentru a se uita cât este ceasul, după care inculpatul C.R.F. i-a spus martorului V.R.M. pe un ton imperativ să plece şi i-a cerut părţii vătămate telefonul pentru a da un apel. Partea vătămată l-a refuzat pe inculpat pe motiv că nu are credit, însă inculpatul C.R.F. i-a spus că are cartelă, iar după ce partea vătămată a sunat la acel număr, care era ocupat, cu cartela pusă de inculpat, acesta i-a luat telefonul pe motiv că mai încearcă şi nu l-a mai restituit.
Partea vătămată G.I.C. l-a însoţit pe inculpatul C.R.F. rugându-l să-i înapoieze telefonul, timp în care s-a apropiat de victimă inculpatul B.M.G. care l-a lovit cu pumnul în gură, provocându-i o plagă contuză la buza inferioară.
Între timp, martorul V.R.M. i-a mărturisit părţii vătămate G.B.C., care este prietenă cu partea vătămată G.I.C., îngrijorarea că acesta din urmă s-ar putea să aibă probleme legate de telefonul lui mobil, iar partea vătămată G.B.C. l-a strigat pe G.I.C. să vină că îl cheamă diriginta cu intenţia de a-l scăpa de cei doi inculpaţi.
Inculpatul C.R.F. i-a spus părţii vătămate G.R. să se apropie, după care i-a tras un pumn în gură.
După aceea, l-a luat de gât şi l-a scos afară din curte, iar la poartă l-a pus să se aşeze pe gard, fiind încadrat de cei doi inculpaţi. Inculpatul B.M.G. l-a lovit pe partea vătămată şi l-a întrebat dacă are lănţişor la gât şi telefon, după care l-a verificat în jurul gâtului iar apoi observând că are ceas la mână a încercat să îl desprindă.
Când a sosit echipajul de poliţie anunţat de către martorul L.R., poliţiştii au constatat că cei doi inculpaţi au încercat să sustragă prin violenţă ceasul părţii vătămate consemnând această împrejurare în procesele-verbale.
În timp ce grupul de tineri se îndrepta spre duba poliţiei, inculpatul C.R.F. a scos telefonul mobil al părţii vătămate G.I.C. şi l-a lăsat să cadă pe asfalt între maşini, de unde a fost recuperat de către partea vătămată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.M.G. şi C.R.F.
Inculpatul B.M.G. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei iar în urma rejudecării schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de tâlhărie şi tentativă la tâlhărie în două infracţiuni de loviri sau alte violenţe.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate şi suspendarea condiţionată a acesteia, avându-se în vedere circumstanţele sale personale, concluziile anchetei sociale şi ale referatului de evaluare.
Inculpatul C.R.F. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, iar în subsidiar inculpatul C.R.F. a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 45/ Ap/MF din 4 noiembrie 2005 Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de inculpaţii C.R.F. şi B.M.G., a desfiinţat sentinţa penală nr. 41 din 18 august 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, al pedepselor rezultante aplicate acestora şi al modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului B.M.G.
Rejudecând cauza în aceste limite instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului C.R.F. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., de la 7 ani la 6 ani închisoare.
Pentru săvârşirea tentativei la tâlhărie, instanţa reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a redus pedeapsa pentru acelaşi inculpat de la 3 ani şi 6 luni la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 347/ S din 1 noiembrie 2002 a Tribunalului Braşov şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 537 zile închisoare cu pedeapsa actuală, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare.
A fost dedusă perioada prevenţiei din 18 august 2005 la zi.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de apel a redus pentru infracţiunea de tâlhărie, reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului B.M.G. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
A redus, de asemenea, pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., de la un an şi 9 luni la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 şi 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.M.G. pe un termen de încercare de 4 ani închisoare, stabilind în baza art. 1101 C. pen., art. 863 C. pen., mai multe măsuri de supraveghere cuprinse în dispozitivul hotărârii.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţei atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Se susţine în motivele de recurs că în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor dar şi de împrejurările comiterii faptelor aplicând dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen., nu se justifică astfel că se impune în opinia parchetului înlăturarea acestor circumstanţe atenuante.
Concluzionând se solicită casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Recursul declarat de parchet este întemeiat.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată, că procedând la o reindividualizare a pedepselor instanţei de apel nu a acordat suficientă semnificaţie juridică tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea pedepselor nu a fost avut în vedere în suficientă măsură pericolul social ridicat rezultat din împrejurările în care s-au comis infracţiunile, faptul că inculpaţii au acţionat după o prealabilă înţelegere, un plan bine stabilit şi după ce au aşteptat mai multe ore lăsarea întunericului, exercitând violenţe asupra unor minori cărora le-au cauzat leziuni corporale.
De asemenea, instanţa de apel nu a acordat semnificaţia cuvenită nici datelor care caracterizează persoana inculpaţilor, care au avut o conduită procesuală nesinceră, inculpatul C.R.F. fiind condamnat anterior, în timpul minorităţii tot pentru o infracţiune de tâlhărie, dovedind astfel perseverenţă infracţională.
Ca urmare, hotărârea instanţei de apel care reindividualizând pedepsele aplicate inculpaţilor de către prima instanţă a reţinut în favoarea acestora circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., ceea ce a permis coborârea sancţiunilor sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator nu este corectă, ca dealtfel şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.M.G.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de apel a infirmat soluţia primei instanţe care a făcut o justă individualizare a pedepselor atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, orientându-se spre pedepse care să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel încât Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, va casa Decizia instanţei de apel şi va menţine hotărârea instanţei de fond care este legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 45/ Ap/MF din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 41 din 18 august 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimaţii inculpaţi B.M.G. şi C.R.F. în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2262/2006. Penal. Cerere de amânare a... → |
|---|
