ICCJ. Decizia nr. 2215/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2215/2006
Dosar nr. 36008/2/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 1288 din 17 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. V.A.C., la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 februarie 2005 la zi.
2. T.A.G., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 80 C. pen.
În baza art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 811/2003 a Judecătoriei sector 2 şi s-a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menţinut arestarea inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 22 decembrie 2002 la 21 ianuarie 2003 şi de la 23 februarie 2005 la zi.
S-a constatat că drogurile au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
S-a restituit inculpatului T.A.G. telefonul marca Star – Tach.
Conform art. 191 alin. (2), fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 23 februarie 2005, în urma denunţurilor formulate de martorele B.S.N. şi L.C., inculpaţii au fost prinşi de poliţie după ce au vândut martorelor 5 doze de heroină cu suma de 1.500.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 973/ A din 9 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, a menţinut starea de arest a acestora şi i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt necesare pentru reeducarea acestora.
Inculpaţii au declarat recurs solicitând reducerea pedepselor.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Critica formulată de inculpatul T.A.G. nu este fondată.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului se situează, ca efect al circumstanţelor atenuante, sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită şi nu există nici o justificare pentru reducerea cuantumului stabilit de prima instanţă, în condiţiile în care fapta prezintă un grad ridicat de pericol, determinat şi de împrejurarea că inculpatul este recidivist.
Recursul declarat de inculpatul V.A.C. este fondat, întrucât, în condiţiile în care acesta nu are antecedente penale, i s-a aplicat, pentru fapta comisă, o pedeapsă mai mare decât celuilalt inculpat, care este recidivist.
Faptul că inculpatul a negat iniţial comiterea faptei nu poate justifica tratamentul sancţionator mai sever aplicat acestuia.
Curtea reţine că este inechitabil ca, în situaţia unei participări similare la săvârşirea infracţiunii, inculpatul V.A.C., care este infractor primar, să fie condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare iar celălalt inculpat, care este recidivist, să fie condamnat la numai 4 ani închisoare.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul V.A.C., va casa hotărârile atacate în parte şi va reduce pedeapsa principală şi corespunzător pedeapsa complementară.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul T.A.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce la zi arestarea preventivă a inculpaţilor.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului V.A.C. va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.A.C. împotriva deciziei penale nr. 973/ A din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 1288 din 17 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului V.A.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 februarie 2005 la 5 aprilie 2006.
Onorariul în sumă de 100 RON, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.A.G., timpul arestării preventive de la 22 decembrie 2002 la 21 ianuarie 2003 şi de la 23 februarie 2005 la 5 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2221/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
