ICCJ. Decizia nr. 2250/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2250/2006
Dosar nr. 2162/1/2006
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 733/ PI din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 1032/P/2005, inculpatul T.C.V. a fost condamnat, la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 116 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Timişoara pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata detenţiei preventive, de la 5 ianuarie 2005 la zi.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată B.C., inculpatul fiind obligat să-i plătească sumele de 70 Euro şi 195 RON, cu titlu de daune materiale.
În fine, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că:
La 4 ianuarie 2005, partea vătămată B.C. se afla, împreună cu nepoata sa B.N., în staţia C.F.R. Timişoara Nord, unde l-a întâlnit pe T.C.V. cu care se cunoştea din anul 2004, din Serbia, unde au lucrat împreună.
Sesizând că B.C. are bani asupra lui, inculpatul l-a invitat în locuinţa sa din str. General Dragalina, unde i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă şi apoi l-a deposedat de suma de 150 Euro, 2.000.000 lei şi 580 dinari iugoslavi.
În urma loviturii aplicate de inculpat, partea vătămată B.C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală 39/ A din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins apelul inculpatului.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul T.C.V. a declarat, în termen legal, prezentul recurs şi, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 76, raportat la art. 74 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt, căreia i-au dat o încadrare juridică pe deplin legală.
Cererea de schimbare a încadrării juridice, în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită.
Fapta inculpatului T.C.V., care, pe timp de noapte, folosind violenţa, a deposedat-o pe partea vătămată de banii pe care îi avea asupra sa, întruneşte, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, lovitura aplicată având ca finalitate înfrângerea împotrivirii acesteia iar nu doar cauzarea unor suferinţe fizice.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată. În raport cu gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, reflectat şi de modul în care a conceput şi realizat tâlhăria şi de împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, pedeapsa de 9 ani închisoare, în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de textul de lege încriminator este închisoarea de la 7 la 20 de ani, a fost judicios individualizată.
Având-se în vedere aceleaşi considerentele nu se justifică nici acordarea de circumstanţe atenuante.
Astfel fiind, în baza art. 38515 alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, şi-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.C.V. împotriva deciziei penale nr. 39/ A din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 ianuarie 2005 la 6 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2249/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2252/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
