ICCJ. Decizia nr. 2249/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2249/2006
Dosar nr. 34818/2//2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1241 din 17 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.V. la o pedeapsă de 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 15 ianuarie 2005 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.N. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 1530 din 7 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 727 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate din pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 815 din 17 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 8 ani închisoare, menţionată anterior, astfel că inculpatul va executa 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reţinerea de o zi, de la 25 iulie 2000 şi prevenţia în cauză de la 15 ianuarie 2005, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.V.M. la 9 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3258 din 16 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 480 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 13 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3258 din 16 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 480 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezent, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 13 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 15 noiembrie 2005 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I. şi SC A.C. SRL şi a obligat pe inculpaţii V.N. şi V.V.M. în solidar, la plata sumelor de 5.400.000 lei către partea civilă M.I. şi 13.673.012 lei către partea civilă SC A.C. cu titlul de despăgubiri civile.
A obligat pe inculpaţii V.V.M. şi N.C.V. în solidar, la plata sumei de 47.470.225 lei către partea civilă SC G.I. SRL cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M.E.
În baza art. 118 lit. d) C pen., a confiscat de la inculpatul N.C.V. suma de 100 RON şi de la inculpatul V.V.M. suma de 60 RON obţinută din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul V.V.M. un cuţit de bucătărie.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că, inculpaţii au deposedat prin violenţă şi ameninţare pe timp de noapte, la 18 decembrie 2004 şi, respectiv, 27 decembrie 2004, în loc public, pe părţile vătămate M.I. şi C.M.E. de bani şi bunuri.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepselor faţă de circumstanţele reale şi personale, solicitând reducerea acestora.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpatul N.C.V., a casat în parte hotărârea atacată şi a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 13 ani la 11 ani închisoare.
Prin aceeaşi Decizia au fost respinse, ca nefondate, recursurile inculpaţilor V.N. şi V.V.M.
Instanţa de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor V.N. şi V.V.M. au fost corect individualizate şi corespund gravităţii deosebite a faptelor comise cât şi persoanei inculpatului.
Cât priveşte pe inculpatul N.C.V., instanţa de control judiciar a apreciat că se justifică o reducere a pedepsei aplicate de prima instanţă faţă de împrejurarea că acesta a avut o conduită sinceră în faţa instanţei de apel, recunoscând fapta şi nu are antecedente penale.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă, criticile invocate în apel, respectiv greşita individualizare a pedepselor.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Examinând hotărârile atacate, respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport de critica învederată cât şi din oficiu n limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţele la individualizarea pedepselor pe care le-au aplicat, respectiv menţinut, au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficienţa cuvenită atât gradului de pericol social concret al faptelor comise, împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile cât şi datelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, orientându-se spre pedeapsa care, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen., referitoare la scopul sancţiunii penale.
Astfel, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii recurenţi V.N. şi V.V.M. s-a avut în vedere, pe lângă celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi faptul că aceştia sunt cunoscuţi cu antecedente penale, săvârşind infracţiunile din cauza de faţă în stare de recidivă postcondamnatorie, iar referitor la inculpatul N.C.V. a fost reţinută atitudinea sa procesuală dar şi împrejurarea că nu are antecedente penale.
De altfel, instanţa de apel a dat dovadă de clemenţă în ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat N.C.V. atunci când a redus pedeapsa acestuia în condiţiile în care a fost nesincer pe parcursul cercetării judecătoreşti, schimbându-şi poziţia abia cu ocazia judecării apelului.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate astfel că o redozare a acestora nu se justifică, recursurile declarate de inculpaţi apar ca nefondate şi vor fi respinse, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate se va deduce durata arestării preventive pentru fiecare inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi N.C.V., V.V.M. şi V.N. împotriva deciziei penale nr. 983 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestării preventive, de la 15 ianuarie 2005 la 6 aprilie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2244/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2250/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
