ICCJ. Decizia nr. 2254/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2254/2006
Dosar nr. 37493/2/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1452 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpatele M.F.C. şi S.R., în sensul înlăturării art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpata S.R. în infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeaşi lege.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) şi art. 16 din aceeaşi lege, a fost condamnată inculpata M.F.C., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 12 martie 2005 la zi.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) şi art. 16 din aceeaşi lege, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată inculpata S.R., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 12 martie 2005 la zi.
S-a luat act că drogurile care au făcut obiectul infracţiunilor au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
S-a dispus restituirea către inculpata S.R. a telefonului mobil marca Motorola C 115, împreună cu cartela SIM şi a sumei de 3.550.000 ROL consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 423001/05/40.86/000066 şi către inculpata M.F.C. a telefoanelor mobile marca Nokia şi Nokia 8310 împreună cu cartelele SIM, respectiv 407256080544 şi a sumei de 13.250.000 TOL consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 42.30 ianuarie 105/40.86/000065.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligate inculpatele la câte 350 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 11 martie 2005, martorul M.R. a fost de acord să colaboreze cu organele de poliţie, pentru prinderea în flagrant a inculpatei M.F.C., zisă C., cunoscută ca fiind traficantă de droguri. În aceeaşi zi, în jurul orei 16,15, organele de poliţie, împreună cu martorul denunţător şi cu martorul asistent P.M.R. s-au deplasat în zona străzii M.B., martorul M.R., contactând-o de la un post telefonic public pe inculpata M.F.C., solicitându-i să aducă 4 doze de heroină, la intersecţia străzilor Maior Băcilă cu Poiana cu Aluni, sector 2. Inculpata i-a comunicat că va veni la întâlnire cu un autoturism.
Poliţiştii i-au înmânat denunţătorului 8 bancnote a câte 100.000 lei ale căror serii au fost consemnate în prealabil într-un proces-verbal, după care, sub supravegherea organelor de poliţie, acesta s-a deplasat la locul de întâlnire. După aproximativ 5 minute s-a apropiat un autoturism Dacia 1300, de culoare roşie, condus de martorul N.G. şi în care se mai aflau inculpatele M.F.C. şi S.R., împreună cu fiul acesteia din urmă, D.M.G., în vârstă de 12 ani.
Autoturismul a parcat vis-a-vis de locul unde se afla denunţătorul, la aproximativ 30 m, din maşină coborând minorul D.M.G., după ce, în prealabil, inculpata M.F.C. îi înmânase cele 4 doze de heroină, minorul deplasându-se în fugă către denunţător, făcându-i semn să-l însoţească câţiva metri, pe str. Pescarilor. După o scurtă discuţie, denunţătorul a scos din buzunar suma de bani, pe care a înmânat-o minorului, acest dându-i în schimb cele 4 doze de heroină pe care le avea în mâna dreaptă.
În continuare, minorul s-a deplasat în fugă către autoturism, fiind oprit de către organele de poliţie, în timp ce încerca să urce în maşină, în acel moment aruncând cele 8 bancnote pe care le primise de la martorul M.R., seriile acestora corespunzând cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie.
Poliţiştii i-au legitimat pe ceilalţi ocupanţi au autoturismului şi au descoperit pe podeaua din spate a acestuia un tub de culoare neagră, ce conţinea 4 punguţe tip „bile", despre care cele două inculpate au declarat că nu le aparţin.
Martorul N.G. a predat organelor de poliţie o seringă pe care o folosea la consumul propriu de droguri de mare risc şi pe care o avea ascunsă sub preşul de pe podeaua din partea stângă.
Martora R.Şt. a predat organelor de poliţie o seringă hipodermică, asupra acesteia fiind descoperite 3 folii din plastic cu urme de materie de culoare maronie, 5 tablete de culoare albă cu inscripţia S.N. şi o tabletă medicamentoasă de culoare roz.
Martorul denunţător M.R. a predat poliţiştilor cele 4 doze de heroină, tip „bilă" pe care le-a primit de la minorul D.M.G., în schimbul sumei de 800.000 lei.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 208303 din 14 martie 2005 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P., seringa ridicată de la martorul N.G. conţinea urme de heroină, proba fiind distrusă în procesul analizelor de laborator.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 208303 din 14 martie 2005, pe seringa ridicată de la martora R.Şt., precum şi pe cele 3 folii s-a pus în evidenţă heroină, cele 5 comprimate conţineau methadonă, iar comprimatul roz conţinea substanţă activă amobarbital, toate probele fiind distruse, respectiv consumate în procesul analizelor de laborator.
Probele înaintate, privind pe inculpatele M.F.C. şi S.R. au relevat, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 208303/3 din 14 martie 2005, faptul că dozele vândute denunţătorului, precum şi cele descoperite în autoturism conţin 0,27 grame heroină, probele fiind consumate în procesul analizelor de laborator.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel cele două inculpate, în termenul legal prevăzut de lege.
În apelul său, inculpata S.R. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că declaraţia martorului denunţător nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, solicitând în acest sens trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru administrarea de noi probe. În subsidiar a solicitat reducere pedepsei aplicate.
Inculpata M.F.C. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport cu pericolul social concret al faptei comise, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 1015 din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3849/2005 ai fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele M.F.C. şi S.R. împotriva sentinţei penale nr. 1452 din 14 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2117/2005.
S-a menţinut starea de arest a inculpatelor şi s-a dedus prevenţia, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), de la 12 martie 2005 la zi.
Au fost obligate apelantele la câte 50 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor pe baza probelor administrate în cauză.
Deşi în faza de urmărire penală inculpata M.F.C. nu a recunoscut fapta, în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, recunoscând în totalitate fapta, furnizând, de asemenea, date care au confirmat participarea şi a inculpatei S.R. la săvârşirea faptei ce i s-a reţinut în sarcină.
Susţinerile inculpatei S.R., în sensul că nu a ştiut despre faptul că fiul său a primit droguri de la cealaltă inculpată au fost infirmate de declaraţiile martorului P.M.R. şi ale inculpatei M.F.C.
Astfel, martorul P.M.R., care a participat la prinderea în flagrant a inculpatelor, a fost de faţă când minorul D.M.G. i-a spus denunţătorului „a spus mama să-mi dai mie banii".
De altfel este greu de crezut că inculpata S.R. nu cunoştea ce urma să facă fiul său, cât timp se afla în autoturism, iar inculpata M.F.C. i-a dat acestuia drogurile pentru a le înmâna denunţătorului, inculpata S.R. dându-şi acordul chiar şi tacit pentru activităţile pe care urma să le desfăşoare fiul său minor.
Inculpata M.F.C. a declarat în faţa instanţei că i-a cerut martorului N.G. să oprească autoturismul, întrucât urmează să vândă 4 doze de heroină, inculpata precizând că această afirmaţie a fost auzită de toţi ocupanţii autoturismului. De asemenea, inculpata M.F.C. a precizat că i-a solicitat minorului să ducă cele 4 doze de heroină denunţătorului, iar inculpata S.R. a auzit această discuţie, spunându-i minorului să se mişte mai repede.
Tot inculpata M.F.C. a declarat în faţa instanţei că banii obţinuţi din vânzarea drogurilor urmau să fie împărţiţi între ea şi inculpata S.R.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei S.R., în infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 din aceeaşi lege, fapta fiind săvârşită sub forma participaţiei improprii.
Cu privire la celălalt motiv de apel invocat de cele două inculpate, referitor la reducerea pedepselor aplicate, curtea de apel a reţinut că nici acesta nu este fondat.
Pedepsele aplicate celor două inculpate au fost corect individualizate, avându-se în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii infracţiunilor şi anume faptul că s-au folosit de un minor la săvârşirea acestora, împrejurare ce a determinat reţinerea agravantei prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că cele două inculpate nu sunt cunoscute cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.
Faţă de gravitatea deosebită a faptelor comise de cele două inculpate, instanţa de apel a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpatele S.R. şi M.F.C., aceasta din urmă fără a arăta în scris motivele.
În motivele scrise de recurs, apărătoarea inculpatei S.R. a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 17, 171, 12 C. proc. pen., criticând atât sentinţa, cât şi Decizia sub mai multe motive, respectiv reţinerea dispoziţiilor art. 31 C. pen., în condiţiile în care din art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a dorit ocrotirea în mod special a anumitor categorii de persoane, în speţă protejarea minorilor, care datorită unor factori favorizatori, cum ar fi lipsa discernământului, a personalităţii în formare, a curiozităţii specifice vârstei pot fi folosiţi la comiterea de infracţiuni.
Această agravantă se aseamănă cu art. 75 lit. c) C. pen., însă agravanta prezentă în legea specială are o sferă mai largă de cuprindere decât agravanta prezentă în partea generală a codului penal, având prioritate de aplicare faţă de aceasta din urmă.
Instanţa vorbeşte de modalitatea de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 31 C. pen., participaţie improprie, care este o tehnică pur juridică, în practică fiind întâlnită rar, iar în speţă este folosită fără „logică juridică" pentru că dacă s-ar fi impus aplicarea şi a unei norme de sancţionare C. pen., aceea ar fi fost art. 75 C. pen.
În ceea ce priveşte reţinerea art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., s-a apreciat că era suficientă aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., legiuitorul avându-l în vedere în ceea ce-i priveşte pe aceia care prin activitatea lor infracţională nu avut ca subiecţi ai infracţiunii pe minori.
Or, în speţă, nici din actele de urmărire penală şi nici din cele administrate la instanţa de fond şi în apel nu a rezultat că inculpata este o mamă care ar pune în pericol viaţa, sănătatea psiho-fizică şi integritatea fiului ei.
S-a considerat că instanţele nu s-au conformat hotărârii pronunţate în cauza S.R. şi P. contra României de C.E.D.O., iar aplicarea acestui text de lege este total inuman raportat la legăturile dintre inculpată şi fiul acesteia, în condiţiile în care aceasta a mai şi colaborat cu organele de poliţie în măsura dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, ambele instanţe nu s-au pronunţat pe cererea apărării de a fi efectuată o expertiză medico-legală, iar prima instanţă în încheierea din 7 noiembrie 2005, a pus în discuţie aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu martorii din cauză şi aplicarea art. 334 din acelaşi cod, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 31 alin. (2) C. pen., fără a pune în discuţie lăsarea cauzei la a doua strigare sau a acorda un nou termen de judecată, indiferent de concluziile apărătorilor, neglijând aceste aspecte.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen., a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul recurentei inculpate S.R., în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei, deoarece fapta nu există, iar în subsidiar, reducerea pedepsei până la minimul special legal, lăsând la apreciere motivele de recurs formulate în scris.
Apărătorul recurentei inculpate M.F.C., în aceeaşi fază a dezbaterilor, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, prin acordarea unor circumstanţe atenuante judiciare personale, potrivit art. 74 lit. c) C. pen., urmând a se constata atitudinea sa sinceră pe tot parcursul procesului penal, apreciind că pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată este prea severă.
Concluziile procurorului, precum şi poziţiile recurentelor inculpate, din ultimul cuvânt au fost consemnate în amănunt în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de recurentele inculpate S.R. şi M.F.C. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 171,12, 18, 14 C. proc. pen., pentru inculpata S.R. şi 3859 pct. 14 din acelaşi cod, pentru inculpata M.F.C., Înalta Curte apreciază recursurile inculpatelor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele instanţei de fond, iar la rândul ei, în urma propriului examen a stabilit judicios şi motivat vinovăţia inculpatei S.R. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) şi art. 16 din aceeaşi lege, participaţie improprie la trafic de droguri de mare risc prin folosirea unui minor, dar şi a cauzei de atenuare a pedepsei referitoare la denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspunderea a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, prin schimbarea încadrării juridice şi a inculpatei M.F.C. în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) şi art. 16 din aceeaşi lege, de trafic de droguri de mare risc prin folosirea unui minor, dar şi a cauzei de atenuare a pedepsei referitoare la denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspunderea a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatei M.F.C., care, în ziua de 11 martie 2005, a transportat 4 doze de heroină pentru a le vinde martorului M.R., iar pentru livrarea acestora a fost folosit minorul D.M.G., în vârstă de 12 ani, fiul coinculpatei S.R. întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în condiţiile arătate.
Totodată, fapta inculpatei S.R., care în aceeaşi împrejurare, i-a permis fiului său minor D.M.G., să livreze droguri, contribuind la inocularea în conştiinţa minorului a hotărârii de a săvârşi fapta, acesta neîndeplinind condiţiile legale pentru a răspunde penal, fiind minor, întruneşte elementele constitutive ale formei de participaţie improprie (instigare) la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, aşa cum s-a reţinut mai sus.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond, respectiv procesul-verbal din data de 11 martie 2005 de consemnare a denunţului oral formulat de M.R., cu procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cu declaraţiile martorilor M.R., P.M.R., cu declaraţiile învinuiţilor, iar ulterior a martorilor N.G. şi R.Şt., faţă de aceştia dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală, cu procesul-verbal de consemnare a declaraţiei verbale a minorului D.M.G. în prezenţa bunicii acestuia, S.F., cu procesele-verbale de percheziţii corporale asupra celor două inculpate, cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice asupra probelor puse la dispoziţie, alte înscrisuri, cu declaraţiile inculpatelor S.R. şi M.F.C. în care au recunoscut parţial comiterea faptelor, a fost dovedită contribuţia concretă a inculpatelor la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, infirmându-se apărările acestora asupra împrejurărilor faptice pe care le-au negat.
Astfel, în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante s-a consemnat că „…i s-au înmânat denunţătorului opt bancnote a 100.000 lei pentru a cumpăra 4 doze de heroină, bancnote ce fac parte din suma de 1.000.000 lei ale căror serii au fost consemnate anterior într-un proces-verbal …. După aceea sub supravegherea strictă a organelor de poliţie, denunţătorul s-a deplasat în intersecţia str. Maior V. Băcilă str. Pescarilor, sector 2, aşteptând în locul în care se întâlnea de obicei cu persoana care îi vindea droguri.
După aproximativ cinci minute, la locul unde se afla denunţătorul s-a apropiat şi încetinit un autoturism Dacia 1300 de culoare roşie, condus de un bărbat de aproximativ 25 ani, cu şapcă pe cap şi barbă, iar în dreapta pe scaun se afla un copil minor de aproximativ 10 ani, cu fes pe cap şi o giacă de culoare neagră, pe bancheta din spate, aflându-se trei persoane, neputându-se observa fizionomia cestora, datorită geamurilor de culoare neagră ale portierelor din spate ale autoturismului. Autoturismul respectiv a parcat vis-a-vis de locul unde se afla denunţătorul, la aproximativ 30 metri. Din autoturism a coborât copilul ce se afla pe scaunul din dreapta faţă, care s-a deplasat în fugă către denunţător, făcându-i semn să îl însoţească câţiva metri pe str. Pescarilor.
După o scurtă discuţie, denunţătorul a scos din buzunar o sumă de bani pe care i-a dat-o copilului, care a coborât din autoturism, acesta din urmă înmânându-i un obiect, pe care îl avea în mâna dreaptă, denunţătorului. În continuare, copilul minor anterior descris s-a deplasat în fugă către autoturismul Dacia, fiind oprit în momentul în care încerca să urce în autoturism de către organele de poliţie. În momentul când a fost oprit, copilul a aruncat lângă autoturism opt bancnote a 100.000 lei …. În momentul legitimării, fiind invitate să coboare din autoturism, de pe bancheta din spate a căzut pe podeaua autoturismului între scaune între numitele M.F.C. şi S.R., un tub de plastic de culoare neagră.
În tubul de culoare neagră au fost găsite 4 punguţe tip „bilă" ce conţin o substanţă pulverulentă de culoare maronie care au fost introduse într-un plic MAI sigilat cu sigiliul nr. 34114, urmând a fi înaintate spre expertizare fizico-chimică. Despre cele 4 doze care au fost ridicate în vederea cercetărilor, în prezenţa martorului asistent, numitele S.R. şi M.F.C. au declarat verbal că nu le aparţin.
După ce a primit dozele tip „bilă" (patru) de la copilul anterior descris, denunţătorul s-a deplasat la poliţiştii aflaţi în apropiere şi a predat cele 4 (patru) doze tip bilă pe care le-a primit de la copil în schimbul a 800.000 lei. Dozele au fost introduse în plic, sigilat apoi cu sigiliul MAI nr. 34114 …. fiind întrebat despre acele bancnote, copilul a declarat că se numeşte D.M.G. şi este fiul numitei S.R., fiind trimis de către aceasta şi de către C. (M.F.C.) să-i ducă denunţătorului 4 (patru) „bomboane" şi să ia de la acesta 800.000 lei. Alte date de identitate ale copilului care a declarat că este născut în 1993, nu s-au putut stabili.
Fiind întrebate despre ce bunuri sau substanţe interzise la deţinere au asupra lor, persoanele depistate, respectiv N.G. şi R.Şt. au predat câte o seringă hipodermică cu urme de substanţă maronie. Numita R.Şt. a predat seringa pe care o avea în buzunarul gecii pe care o purta, iar numitul N.G. avea seringa predată sub preşul de pe podeaua din partea stânga faţă a autoturismului, seringile fiind înaintate spre expertizare…."
În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpata S.R. a arătat că „…În timpul deplasării la scurt timp M.F. a fost sumată pe telefonul mobil de către o persoană care i-a solicitat să se întâlnească. Observând-o pe persoana respectivă, M.F. i-a solicitat şoferului să oprească, pentru că vrea să coboare întrucât are ceva de făcut. După ce a oprit maşina M. i-a dat fiului meu ceva în mână, însă nu am văzut ce anume …. după care băiatul coborât din maşină şi s-a îndreptat spre un chioşc. Nu am apucat să-l întreb pe băiat unde merge deoarece evenimentele s-au derulat rapid şi nu am mai avut timp să fac nimic. Precizez că imediat am fost imobilizaţi de către poliţişti…"
În declaraţia dată în primă instanţă, inculpata M.F.C. a menţionat că „În data de 11 martie 2005, în timp ce mă aflam în complexul comercial N. împreună cu mama mea am primit un telefon de la M.R., pe care-l cunoşteam de la concubinul meu şi care mi-a cerut 4 doze de heroină, eu răspunzându-i că nu am … Cu această ocazie i-am spus lui M.R. să meargă la domiciliul lui S.R., care este cumnata mea întrucât ştiam că aceasta are droguri acasă … S.R. mi-a spus că M.R. nu a venit, astfel că i-am solicitat să-mi dea patru doze de heroină pentru a i le vinde lui M.R., S.R. dându-mi cantitatea solicitată …. La solicitarea lui S.R., D. a fost de acord să ne ducă cu maşina personală până în Teiul Doamnei la fratele inculpatei S.R. Am urcat în autoturism împreună cu S.R., cu copilul acesteia şi cu o prietenă ce se numeşte Şt. În momentul când autoturismul s-a pus în mişcare am fost apelată de M.R. care mi-a solicitat patru doze de heroină, ce se aflau asupra mea şi pe care mi le dăduse S.R .… În continuare i-am solicitat lui D. să oprească maşina spunând că urmează să vând patru doze de heroină lui M.R., această afirmaţie fiind auzită de cei de se aflau în autoturism inclusiv de S.R. Eu nu am coborât din maşină şi i-am solicita fiului inculpatei S.R., să ducă el lui M.R. cele patru doze de heroină, S.R. fiind lângă mine şi auzind ce i-am spus fiului său. În momentul când copilul a coborât cu drogurile asupra lui, S.R. i-a spus să se mişte mai repede, minorul ştiind de la mama lui că trebuia să ducă drogurile şi să încaseze banii de la client.
Înainte cu o zi M.R. a venit la domiciliul lui S.R. şi a cumpărat droguri, fiind văzut de către fiul acesteia D.M.G. …. Banii proveniţi din vânzarea drogurilor şi pe care urma să-i aducă D.M.G., trebuia să fie împărţiţi între mine şi S.R. …. Heroina era deţinută la S.R. deoarece amândouă ne ocupam cu vânzare de droguri."
În declaraţia sa martorul P.M.R. a arătat că „…M-am deplasat împreună cu organele de poliţie şi cu denunţătorul în zona M.D. Colentina şi am asistat când mai multe bancnote au fost capcanate criminalistic după ce au fost înmânate denunţătorului. Am văzut când denunţătorul a contactat o persoană la telefon şi a stabilit să se întâlnească cu aceasta pe str. Maior Băcilă … Am observat cum denunţătorul s-a întâlnit cu un copil şi am auzit când acel copil a făcut următoarea afirmaţie către denunţător „a spus mama, să-mi dai mie banii" … Am văzut când denunţătorul a predat poliţiştilor, după întâlnirea cu copilul, mai multe doze tip „bilă" în care presupun că se afla heroină…"
Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate a rezultat că probele înaintate în cauză privind pe numitele S.R. şi M.F.C. conţineau heroină în amestec cu cafeină şi G. şi probele înaintate în cauza privind pe numita R.Şt. o seringă hipodermică, în care s-a pus în evidenţă heroină, cinci comprimate care conţin ca substanţă activă methadonă, un comprimat roz care conţine ca substanţă activă amobarbital şi trei folii pe care s-a pus în evidenţă heroină.
Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurentei inculpate S.R. cu privire la inexistenţa faptei, având drept consecinţă achitarea acesteia, deoarece din materialul probator administrat a rezultat că fapta sa de a-i permite fiului să minor D.M.G. să livreze droguri, inoculându-i acestuia hotărârea de a o comite şi căreia acesta i-a dat curs, transportând denunţătorului cele 4 doze de heroină pentru care a încasat bani, a produs prin materialitatea sa modificări lumii înconjurătoare, în sensul rezultatelor arătate, ceea ce-i conferă existenţă.
Totodată, Înalta Curte consideră că între percepţia mijloacelor de probă administrate, de către ambele instanţe şi soluţiile pronunţate există o deplină concordanţă, astfel că nu este incident cazul de casare invocat, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că în cauză a fost făcută o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpata S.R., în sensul reţinerii participaţiei improprii, în raport cu împrejurările faptice concrete şi contribuţia inculpatei în a instiga o persoană minoră care nu avea îndeplinită condiţia răspunderii penale, respectiv fiul său, ceea ce a contribuit la stabilirea concretă a formelor de vinovăţie cu care s-a acţionat, în condiţiile în cate atât inculpata, cât şi minorul au acţionat împreună la săvârşirea faptei, însă numai inculpata cu intenţie i-a inoculat minorului hotărârea de a o comite, acesta fiind minor, care nu avea vârsta necesară răspunderii penale.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a dat eficienţă formei de participaţie improprii faptei comise de inculpată corelată cu circumstanţa specială prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, folosirea unui minor la săvârşirea faptei de trafic de droguri de mare risc, inculpata instigându-l pe minor să transporte drogurile, împrejurare dovedită cu mijloacele de probă administrate, neimpunându-se aplicarea circumstanţei agravante cu caracter general statuată în art. 75 lit. c) C. pen., deoarece ar reprezenta o dublă agravare, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
De asemenea, nu există echivalenţă între participaţia improprie, ca formă a pluralităţii de infractori şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., ca stare, situaţie, împrejurare, exterioară conţinutului infracţiunii cu efect asupra individualizării pedepsei.
Totodată nu este aplicabil nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., deoarece în cauză fapta săvârşită de inculpata S.R. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa prin schimbarea încadrării juridice, în condiţiile arătate.
De asemenea, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., privind fapta comisă de inculpata S.R., dându-se curs discutării în contradictoriu a cererii, consemnându-se concluziile procurorului şi ale apărătorului inculpatei în sensul existenţei acordului ambelor părţi cu privire la schimbarea încadrării juridice evidenţiate expres, neexistând nici o menţiune referitoare la solicitarea expresă a apărării de a lăsa cauza mai la urmă sau amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea, aşa cum rezultă din încheierea din 7 noiembrie 2005, astfel că în cauză nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate reţine nici apărarea că instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 8 din C.A.D.O.L.F., interzicând automat toate drepturile inculpatei S.R. prin aplicarea prevederilor art. 71 şi 64 C. pen., deoarece în cauză a fost făcut controlul asupra legitimităţii scopului urmărit prin ingerinţa produsă în dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private şi de familie, respectiv a verificării dacă aceasta aduce atingere interesului copilului, protecţiei sănătăţii morale sau de educare a minorilor.
Aşadar, instanţa de fond a verificat în raport cu tipul şi natura infracţiunii comise de inculpata S.R., respectiv participaţie improprie la trafic de droguri de mare risc de mare risc prin folosirea unui minor la săvârşirea acesteia, respectiv a fiului său ce nu îndeplinea condiţiile răspunderii penale, posibilitatea înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 71 corelat cu art. 64 lit. d) şi e) C. pen., constatând motivat că fapta comisă prezintă nu numai un pericol social generic dar şi concret ridicat, afectând prin modalitatea concretă de săvârşire, interesul minorului, dovedind că este nedemnă să-şi exercite drepturile părinteşti, astfel că în mod just a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., fiind făcută o corectă aplicare a dispoziţiilor legii prevăzute de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra expertizei medico-legale pentru a se stabili dacă afecţiunile de care suferă inculpata pot fi tratate în sistemul penitenciar, deoarece această cererea formulată de către apărare la data de 15 august 2005 a fost pusă în discuţia părţilor, iar instanţa de fond a admis-o, potrivit consemnărilor din încheierea de şedinţă de ala cea dată.
Ulterior la termenul de judecată de la 10 octombrie 2005 s-a revenit din nou de către prima instanţă cu adresă la I.N.M.L. pentru a se înainta raportul de expertiză privind pe inculpata S.R., iar la termenul din 7 noiembrie 2005 s-a consemnat că nemaifiind cereri de formulat, acte de depus, tribunalul în temeiul art. 339 C. proc. pen., a constatat terminată cercetarea judecătorească şi în baza art. 340 C. proc. pen., a acordat cuvântul pe fond, nefiind aplicabil cazul de casare invocat art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
De altfel, nu s-ar fi putut invoca nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanţa de fond s-a pronunţat asupra probei solicitate.
Înalta Curte nu poate reţine nici apărările formulate de apărătorii ambelor inculpate S.R. şi M.F.C. cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate acestora, impunându-se reducerea lor, respectiv până la minimul special legal pentru prima recurentă şi acordarea unor circumstanţe atenuante judiciare personale, potrivit art. 74 lit. c) C. pen., urmând a se constata atitudinea sinceră pe tot parcursul procesului penal, a celei de-a doua recurente, apreciind că pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată este prea severă.
În contextul a cauzei s-a dat relevanţă concretă tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi efectului dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în stabilirea cuantumurilor pedepselor şi modalităţii de executare a acestora, ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise de fiecare inculpată, forma de participaţie, săvârşirea infracţiunii prin folosirea unui minor, dar şi circumstanţele personale ale acestora, inculpata M.F.C. a recunoscut comiterea faptei, în timp ce inculpata S.R. a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând doar parţial comiterea infracţiunii, nu au antecedente penale.
Prin cuantumurile pedepselor aplicate orientate către minim, cu executare în regim de detenţie, s-a considerat just că numai acestea sunt în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpatelor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor pozitivă.
Înalta Curte consideră că ambele instanţe au dat eficienţă în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, neimpunându-se aplicarea distinctă a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., pentru inculpata M.F.C., deoarece recunoaşterea faptei a fost avută în vedere în evaluarea circumstanţelor personale, astfel că nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică sub toate aspectele.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele inculpate S.R. şi M.F.C. împotriva deciziei penale nr. 1015 din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive pentru ambele recurente de la 12 martie 2005 la 6 aprilie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurentele inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele inculpate S.R. şi M.F.C. împotriva deciziei penale nr. 1015 din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive pentru ambele recurente de la 12 martie 2005 la 6 aprilie 2006.
Obligă recurentele inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2258/2006. Penal. Arestarea nelegală şi... → |
|---|
