ICCJ. Decizia nr. 2216/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2216/2006
Dosar nr. 35436/2/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1267 din 26 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 6236/2004, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege a fost condamnat inculpatul I.S. la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a mai fost condamnat acelaşi inculpat la un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., urmând ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor I.S. şi S.V. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata pedepsei închisorii.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată acesteia durata reţinerii şi arestului preventiv de la 02 septembrie 2004 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., şi art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata M.D. la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., şi art. 35 C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare cu pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1691 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 313 din 05 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, respectiv un an, 5 luni şi 8 zile închisoare şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complimentară stabilită în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 02 septembrie 2004 la 19 august 2005.
În temeiul dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii, potrivit art. 18 din aceeaşi lege, cu excepţiile invocate în alin. (2), a următoarelor droguri: 0,62 gr. heroină, 6,65 grame heroină cu cofeină şi 8,70 grame heroină cu cofeină, precum şi a celor 105 methadonă aflate la I.G.P.R. – D.C.J.E.O.
S-a constatat că sumele de 500.000 lei vechi şi 1.700.000 lei vechi obţinute de inculpaţii M.D. şi S.V., în urma comercializării de droguri au fost ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate asupra celor doi inculpaţi, precum şi aceea că întreaga sumă de 2.200.000 lei a fost pusă la dispoziţie de martorul denunţător W.A.K., urmând a fi restituită acestuia.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.S. a sumei de 2.500.000 ROL ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi consemnate la C.E.C. – Agenţia Victoria, conform recipisei nr. 42.30.01/04.61.000392 din data de 15 septembrie 2004, jurnal poziţia (59005 – 046448) a sumei de 280 dolari S.U.A. şi 100 Euro şi respectiv a telefonului mobil marca Nokia 8850 şi cartelei SIM depuse conform dovezilor seria B nr. 00651 şi respectiv 15680 din 11 octombrie 2004 şi respectiv 17 septembrie 2004 la D.G.P.M.B. – S.C.J.E.O. ce au fost ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu prezenta cauză, al cărei obiect este limitat conform art. 317 C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorului din oficiu pentru inculpaţii M.D. şi S.V. s-a dispus a fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt următoarele:
În datele de 26 august 2004 şi 27 august 2004, numiţii L.A. şi K.W.A. au formulat denunţuri în care au arătat că sunt consumatori de droguri pe care şi le procură de la D. care, la rândul său, le cumpăra de la C.
În vederea prinderii acestora, martorul K.W.A. a pus la dispoziţia organelor de poliţie suma de 2.200.000 lei, în vederea cumpărării unui gram de heroină de la persoanele ce au fost identificate ca fiind M.D. şi I.S.
Seriile bancnotelor respective au fost consemnate într-un proces-verbal încheiat în prezenţa martorului asistent N.M.
Întreaga sumă a fost încredinţată martorului denunţător K.W.A. care, sub stricta supraveghere a organelor de poliţie, s-a deplasat la locuinţa inculpatei M.D. din str. Popa Tatu, căreia i-a spus că are nevoie de un gram de heroină şi i-a înmânat banii înseriaţi.
Modul de desfăşurare a operaţiunii a fost consemnat într-un proces-verbal, încheiat în prezenţa martorului asistent P.I. şi care a fost semnat fără obiecţiuni de către inculpata M.D.
Inculpata, împreună cu martorul denunţător au plecat cu un taxi, ce aştepta în faţa casei, în direcţia Drumul Sării.
La complexul O., martorul a fost lăsat de către inculpată să aştepte, aceasta deplasându-se în str. Cpt. Vasile Moanga, unde inculpata a coborât din taxi şi a intrat în imobilul în care locuia inculpatul I.S.
În locuinţa respectivă, inculpata i-a cerut lui I.S. să-i vândă un gram de heroină. În aceste condiţii, inculpatul I.S. a solicitat, la rândul său, inculpatului S.V. să aducă marfa din locul ştiut şi să i-o dea inculpatei.
După ce a primit drogurile de la inculpatul S.V., inculpata M.D. i-a dat acestuia contravaloarea mărfii, respectiv 1.700.000 lei, oprindu-şi pentru ea suma de 500.000 lei, drept comision.
Având marfa asupra sa, inculpata M.D. s-a întors la complexul O., unde o aştepta martorul K.W.A., predându-i acestuia doza de heroină, moment în care au intervenit organele de poliţie.
Asupra inculpatei s-au găsit 5 bancnote de 100.000 lei, ale căror serii corespundeau celor consemnate în procesul-verbal încheiat anterior; martorul a predat punguţa primită de la inculpată, conţinutul acesteia fiind supus unei constatări tehnico-ştiinţifice în urma căreia a rezultat că reprezintă 0,64 grame heroină în amestec cu cofeină.
Ulterior s-a procedat, în baza autorizaţiei nr. 322 din 31 august 2004 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la efectuarea unei percheziţii domiciliare la adresa din str. Cpt. Moanga Vasile, operaţiune al cărei mod de desfăşurare a fost consemnat în procesul-verbal încheiat în prezenţa martorului G.N.F. şi care a fost semnat fără obiecţiuni de inculpaţii I.S. şi S.V., aceştia declarând şi în faţa instanţei că nu contestă conţinutul respectivului proces-verbal.
În urma percheziţiei, în partea de imobil ocupată de inculpatul I.S., pe acoperişul bucătăriei, a fost găsită o cărămidă cu orificii, iar în interiorul unui orificiu a fost găsită cantitatea de 15.48 grame heroină şi 135 comprimate methadonă, astfel cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 283900/2 din 02 septembrie 2004.
Referitor la aceste droguri, inculpatul I.S. a declarat, atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei, că îi aparţin şi că erau destinate consumului propriu, comprimatele de methadonă intenţionând să le folosească pentru a se lăsa de heroină, fără a urma însă un tratament de dezintoxicare sub supraveghere medicală.
În urma percheziţiei corporale, asupra inculpatului S.V. s-a găsit suma de 1.700.000 lei provenind din vânzarea unui gram de heroină către inculpata M.D., aspect recunoscut de către inculpat şi confirmat de împrejurarea că seriile bancnotelor corespundeau cu cele menţionate în procesul-verbal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a ţinut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele pedepsei fixate în lege pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaţilor, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
A avut astfel în vedere modul în care s-au realizat concret acţiunile ce constituie elementul obiectiv al infracţiunilor comise şi împrejurările ce le particularizează, caracterul şi importanţa obiectului pus în pericol prin săvârşirea faptei, forma şi gradul vinovăţiei.
Totodată, a reţinut şi periculozitatea fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, astfel cum a rezultat în baza datelor referitoare la vârsta, capacitatea lor psihofizică, nivelul cultural, antecedenţa, conduita după săvârşirea faptei, dozând reacţiunea represivă în funcţie de aptitudinea inculpaţilor de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Ca atare, în considerarea conduitei bune pe care inculpatul S.V. a avut-o înainte de săvârşirea infracţiunii şi a atitudinii sale procesuale, în condiţiile în care a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, instanţa a apreciat că îndreptarea acestuia este posibilă cu ajutorul unei pedepse mai reduse, împrejurările enunţate dovedind o stare de periculozitate mai redusă şi un început de a se încadra în viaţa corectă, de natură a justifica reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Şi în privinţa inculpatei M.D., care a recunoscut comiterea faptei, înlesnind aflarea adevărului şi chiar descoperirea şi arestarea celorlalţi inculpaţi, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere totodată dispoziţiile art. 76 şi art. 80 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.D., I.S. şi S.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanţii inculpaţi I.S. şi S.V. au criticat sentinţa sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, considerând cuantumurile la care s-a orientat instanţa prea severe, putându-se face şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., prin reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
În ce priveşte pe inculpata M.D., aceasta susţine că nu este autoarea infracţiunii de trafic de droguri, ea fiind consumatoare de droguri, motiv pentru care a cumpărat drogurile. A solicitat, în principal, achitarea în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, a susţinut că pedeapsa aplicată poate fi reindividualizată, prin reducerea cuantumului, având în vedere poziţia procesuală sinceră şi cooperarea cu organele judiciare care a avut drept rezultat identificarea şi arestarea celorlalţi inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 996 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii M.D., I.S. şi S.V., împotriva sentinţei penale nr. 1267 din 26 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 6236/2004.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:
S-a constatat că restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei M.D. prin sentinţa penală nr. 1691/2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti este de 8 luni şi o zi închisoare, pe care îl contopeşte, conform art. 39 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în cauză, în final, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3808/2004 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti emis în baza sentinţei penale nr. 1691/2003 al aceleiaşi instanţe.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor M.D., I.S. şi S.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei precum şi starea de arest a inculpaţilor I.S. şi S.V. şi s-a dedus prevenţia acestora de la 2 septembrie 2004 la zi.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.V. şi M.D., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie. Primul inculpat a criticat hotărârile sub aspectul individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu circumstanţele sale personale, respectiv poziţia sinceră pe întreg parcursul procesului penal, conduita bună înainte de săvârşirea faptei, precum şi faţă de contribuţia redusă la săvârşirea faptei. În ceea ce o priveşte pe inculpata M.D., apărătorul din oficiu al acesteia a reiterat motivele de apel.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce priveşte recursul inculpatului S.V., acesta este întemeiat şi urmează a fi admis, avându-se în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, participarea efectivă a inculpatului la săvârşirea faptei, constând doar în remiterea drogurilor ce-i aparţineau inculpatului I.S. şi care erau ascunse în zona locuinţei acestuia, sinceritatea de care a dat dovadă, precum şi celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv conduita bună avută înainte de săvârşirea faptei şi vârsta acestuia (cca. 20 ani), ce permite reintegrarea socială a acestuia. În raport de aceste circumstanţe reale şi personale, Curtea apreciază că instanţele de fond şi apel nu au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicând acelaşi cuantum, de 6 ani închisoare, atât inculpatului S.V., necunoscut cu antecedente penale şi cu o contribuţie redusă la săvârşirea faptelor, cât şi inculpaţilor I.S. şi M.D., ambii cunoscuţi cu antecedente penale (ultima aflându-se chiar în stare de recidivă postcondamantorie), astfel că va da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate de la 6 ani la 4 ani şi 6 luni închisoare, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.
2. Referitor la recursul inculpatei M.D., susţinerile acesteia în sensul că nu este traficant ci doar consumator de droguri, nu pot fi reţinute, avându-se în vedere materialul probator administrat în cauză din care reiese că şi-a păstrat suma de 500 000 lei drept comision şi că a mai efectuat şi alte acte de cumpărare de la inculpatul I.S. Pe de altă parte, solicitarea de a i se reduce pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare, este nefondată, instanţa de fond dând dovadă de clemenţă atunci când a coborât pedeapsa sub minimul special, deşi aceasta nu era obligatorie, în condiţiile existenţei unui concurs între circumstanţele atenuante şi starea de recidivă.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul S.V. sub aspectul individualizării pedepsei, modificând hotărârile pronunţate în sensul dispozitivului prezentei decizii iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.D.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.V., iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Totodată, inculpata M.D., al cărei în recurs a fost respins, va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 996 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 1267 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.V.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea aceloraşi drepturi.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 septembrie 2004 la 5 aprilie 2006.
Onorariul în sumă de 100 RON, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta inculpată M.D., la plata sumei de 220 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2181/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2248/2006. Penal → |
|---|
