ICCJ. Decizia nr. 2262/2006. Penal. Cerere de amânare a executării pedepsei (art. 453 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2262/2006
Dosar nr. 342/2/2006
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1575 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de petentul P.D.T. şi a dispus amânarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 3 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, constatându-se că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru amânarea executării pedepsei.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că petentul condamnat nu a făcut dovada existenţei unor împrejurărispeciale grave pentru familia sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet, a casat hotărârea atacată şi rejudecând a respins cererea de amânare a executării pedepsei, ca neîntemeiată.
Instanţa de apel a apreciat că în speţă, împrejurările invocate de condamnat nu sunt împrejurări speciale, în sensul dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice amânarea executării pedepsei.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Verificând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport de critica invocată cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, că recursul declarat de condamnat este întemeiat.
Astfel, din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă că mama condamnatului locuieşte împreună cu acesta fiind pensionată pe caz de boală şi are o pensie de 175 RON.
Din actele depuse la dosar mai rezultă că recurentul a contractat un credit ipotecar pe o perioadă de 20 de ani, în baza căruia a cumpărat apartamentul în care locuieşte împreună cu mama sa al cărui unic întreţinător este, rata lunară datorată în prezent băncii, fiind de 2.200.000 lei, iar suma totală aproximativ 40.000.000 lei.
Este evident aşadar că faţă de cuantumul ratei lunare datorate băncii care depăşeşte cu 500.000 lei cuantumul pensiei mamei condamnatului, plata acestei sume către bancă nu ar fi posibilă, în lipsa unor alte venituri, astfel încât există un pericol real să se ajungă la o executare silită pentru acoperirea creanţei societăţii bancare şi implicit la evacuarea familiei condamnatului, respectiv a mamei acestuia.
Pe de altă parte suma de 40.000.000 lei care este datorată băncii ar putea fi obţinută de condamnat într-un termen de maxim 3 luni de zile, cât permit dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., a se dispune amânarea executării pedepsei, existând posibilitatea de a se achita integral creditul către bancă şi a se înlătura pericolul unei executări silite.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că există împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului, astfel încât se impune amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
Pentru aceste considerente recursul declarat de condamnat apare ca întemeiat astfel că va fi admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a), se va casa Decizia atacată şi se va menţine sentinţa primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul condamnat P.D.T. împotriva deciziei penale nr. 29 din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 1575 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2256/2006. Penal. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2270/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
