ICCJ. Decizia nr. 2291/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2291/2006
Dosar nr. 38058/3/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1625 din 6 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 5553/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 473 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1173 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 18 august 2005 până la zi. S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului folosit la săvârşirea infracţiunii.
S-a luat act că partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanţa a reţinut că, la data de 18 august 2005, în loc public, prin ameninţare cu un briceag, împreună cu o persoană neidentificată, inculpatul B.M. a deposedat pe partea vătămată, minorul C.A. de un telefon mobil marca Siemens marca A 57.
Întrucât bunul sustras a fost restituit părţii vătămate, aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Prin Decizia penală nr. 160/ A din 27 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de inculpat, deducând din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 18 august 2005 la zi. A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul B.M.
Recursul vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), inculpatul apreciind că pedeapsa este prea mare.
A mai arătat că a recunoscut şi a regretat fapta, astfel încât în raport cu această comportare, pedeapsa apare exagerată.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât ambele instanţe, au individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere atât gravitatea faptei săvârşite (tâlhărie) cât şi persoana inculpatului (infractor sincer, cu antecedente penale), pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare fiind orientată spre minimul special prevăzut de legea penală (7 ani închisoare).
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 18 august 2005, la 7 aprilie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2005 la 7 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2270/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2292/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
