ICCJ. Decizia nr. 233/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 233/2006
Dosar nr. 361/1/2006
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 4060/2005, s-a menţinut starea de arest a inculpatelor A.D. şi P.G.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, verificând actele şi lucrările dosarului, a constatat că temeiurile de fapt şi de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, astfel că s-a dispus menţinerea în continuare a stării de arest a inculpatelor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatele au declarat recurs.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, constată că recursurile declarate de inculpate, sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă, din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept [(art. 136 alin. (1), art. 143, art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de cele două inculpate, subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpate prin săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave, prevăzute şi pedepsite de Legea nr. 143/2000, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurarea actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitoarelor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei (Curtea de Apel Bucureşti), în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele A.D. şi P.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele A.D. şi P.G. împotriva încheierii din 28 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 4060/2005.
Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 240/2006. Penal → |
|---|
