ICCJ. Decizia nr. 240/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 240/2006
Dosar nr. 22665/1/2005
(nr. vechi 6956/2005)
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 382 din 20 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Botoşani, s-a dispus condamnarea inculpatului B.S.G., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă de 504 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 194/2002 a Judecătoriei Feteşti.
În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul neexecutat de 504 zile, dispunându-se executarea, de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2005 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.C. suma de 18.600.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 11.600.000 lei contribuţie periodică pentru întreţinerea minorilor V.I.M. şi V.I. calculată pentru perioada 27 martie – 20 septembrie 2005 şi în continuare câte 1.000.000 lei lunar pentru fiecare minor până la majorat sau, în cazul studiilor până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 25 ani.
S-a dispus confiscarea bunurilor înregistrate în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoşani la nr. 29/2005.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.700.000 lei (770 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În noaptea de 26 martie 2005, în jurul orelor 22,00, în urma unui conflict cu victima V.L., care îi este mătuşă, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi cu picioarele cauzându-i la cap un hematom subdural drept, ce a dus la instalarea comei cerebrale şi obstrucţia căilor respiratorii cu sânge, leziuni ce au produs decesul victimei.
Din concluziile Raportului de constatare medico – legală nr. 14/ A din 5 aprilie 2005 rezultă că moartea numitei V.L. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio - respiratorii survenită în evoluţia unui TCC acut închis cu hematom subdural drept.
Leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure iar între hematomul subdural şi moartea victimei există o legătură cauzală directă, necondiţionată.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă a fost probată prin procesul – verbal de cercetare la faţa locului, procesele verbale de examinare a vestimentaţiei inculpatului şi a victimei, raportul de constatare medico – legală, declaraţiile părţii civile, declaraţiile martorilor şi ale inculpatului B.S.G.
Instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul B.S.G., care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 349 din 31 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 1142/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.S.G.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă, în continuare arestarea preventivă, începând cu data de 20 septembrie 2005 la zi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
A reiterat motivele invocate în apel, respectiv schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu prevederile art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor săvârşit cu intenţie indirectă este împrejurarea că, deşi la ambele loviturile sunt comise cu intenţie, în cazul celei dintâi moartea victimei se produce din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, pe când în cazul omorului, rezultatul letal a fost prevăzut iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conştient.
Pentru a se putea stabili încadrarea juridică corectă a faptei, trebuie să se analizeze nu numai existenţa faptului material săvârşit de inculpat, dar şi poziţia subiectivă a acestuia, intenţia cu care el a acţionat.
În cauză, susţinerile inculpatului în sensul că nu a avut intenţia de a ucide, sunt infirmate de probele administrate în cele două faze ale procesului penal.
Din declaraţiile inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor V.I. şi R.C. a rezultat că inculpatul a lovit victima, în mod repetat, cu pumnii în zona capului, aceasta s-a dezechilibrat, lovindu-se cu capul de pereţi şi de o plită de sobă.
Inculpatul şi-a manifestat în continuare agresivitatea, împiedicând-o pe victimă să părăsească încăperea, lovind-o din nou cu pumnii şi cu picioarele în toate zonele corpului.
Profitând de faptul că inculpatul a spart becul din cameră victima a părăsit încăperea fiind, însă, prinsă de inculpat şi lovită în continuare cu pumnii şi cu picioarele.
Ca atare, din modul cum s-au derulat faptele, rezultă fără echivoc, intenţia inculpatului de a ucide, acesta având reprezentarea rezultatului letal pe care l-a prevăzut şi l-a acceptat chiar dacă nu a urmărit producerea lui.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de grav al faptei comise, precum şi persoana inculpatului. Sub acest aspect se constată că inculpatul este cunoscut cu multiple antecedente penale, săvârşind fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie.
Având în vedere cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.G. împotriva deciziei penale nr. 249 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
În temeiul art. 38517 C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2005 la 16 ianuarie 2006.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei) reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.G. împotriva deciziei penale nr. 349 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2005 la 16 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 244/2006. Penal → |
|---|
