ICCJ. Decizia nr. 2288/2006. Penal
Comentarii |
|
Prin încheierea din 8 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul P.I.F., a dispus menținerea stării de arest a acestuia.
S-a reținut că inculpatul, prin sentința penală nr. 443 din 25 noiembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic și consum de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Recursul inculpatului, care solicită revocarea măsurii arestării preventive nu este fondat.
Susținerea că menținerea măsurii arestării preventive a fost dispusă de un complet incompatibil, întrucât acesta se pronunțase anterior, în același sens, este neîntemeiată.
Sub acest aspect, potrivit art. 3002C. proc. pen., în toate cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este obligată, în cursul judecății, să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, periodic, la intervale care să nu depășească 60 de zile.
Această verificare revine, în mod obligatoriu, întotdeauna, aceluiași complet de judecată, legal constituit, care nu-și poate, schimba componența, pentru că altfel ar fi încălcat principiul continuității.
Pe de altă parte, împrejurarea că înainte de a expira durata perioadei pentru care s-a efectuat verificarea, același complet, legal constituit, menține sau revocă măsura arestării preventive, în raport de schimbarea sau de constatarea existenței în continuare a acelorași temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu reprezintă o antepronunțare, cum greșit, susține apărătorul inculpatului.
în concret, în cauză, în raport de gradul deosebit de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de rezonanța socială produsă, de asemenea, fapte, în opinia publică și de riscul ca inculpatul, aflat în stare de recidivă să se sustragă de la judecată, precum și de pericolul ca acesta să influențeze probele, menținerea măsurii arestării preventive este pe deplin justificată.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 2332/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2290/2006. Penal → |
---|