ICCJ. Decizia nr. 2253/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sen0tința penală nr. 1183 din 13 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:

1. C.E., la:

- 16 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) și a art. 4 C. pen.;

- 18 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen.;

- 17 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143 /2000.

în baza art. 33 alin. (1) lit. a) și a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe timp de 8 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat și pedeapsa complementară a degradării militare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata detenției preventive, de la 8 octombrie 2004 la zi.

2. ȘT.W., la:

- 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) și a art. 4 C. pen., precum și a art. 16 din Legea nr. 143 /2000;

- 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., precum și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, respingându-se cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice privind două infracțiuni, aflate în concurs real, în infracțiunea unică continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., precum și a art. 16 din Legea nr. 143 /2000.

în baza art. 33 alin. (1) lit. a) și a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe timp de 6 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata detenției preventive, de la 23 decembrie 2003 la 5 octombrie 2004 și de la 6 octombrie 2004 la zi.

3. B.G.D., la:

- un an închisoare, pentru complicitate - art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) și a art. 4 C. pen., precum și a art. 6 din Legea nr. 143/2000, a art. 74 lit. a), a art. 76 lit. b) și a art. 80 C. pen.

- un an și 3 luni închisoare, pentru complicitate - art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) C. pen., precum și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, a art. 74 lit. a) și c), a art. 76 lit. b) și a art. 80 C. pen.

în baza art. 33 alin. (1) lit. a) și a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe timp de un an după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata detenției preventive, de la 8 octombrie 2004 la zi.

Totodată, au fost confiscate:

- în baza art. 17 alin. (1) și a art. 18 din Legea nr. 143 /2000, cantitatea de 2,90 gr. heroină, în vederea distrugerii;

- în baza art. 118 lit. b) C. pen., și a art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000:

- autovehiculul marca P., aflat în custodia I.G.P.F.;

- următoarele bunuri și sume de bani:

- de la inculpatul Șt.W.:

autovehiculul marca P. Boxer, înmatriculat sub nr. B 32 VND;

- 632.000 lei și 16.830 forinți, găsite asupra sa la prinderea în flagrant, și 7000 EURO, dobândită în perioada august - decembrie 2003, prin efectuarea a 4 transporturi frauduloase de heroină peste frontiera României;

- de la inculpatul C.E.:

- autovehiculul marca Citroën Jumper;

- platforma auto marca REMA;

- rulota marca TABBERT;

- 1.100 dolari S.U.A., sumă ridicată la percheziția domiciliară;

- o brățară inscripționată "EMIL";

- de la inculpatul B.G.D.;

- 400 Euro.

în baza art. 169 C. proc. pen., au fost restituite inculpatului C.E. următoarele:

- suma de 72.700. 000 lei (recipisele din 13 octombrie 2004 și 11 noiembrie 2004);

- bijuteriile descrise în procesul - verbal și în inventarul din 11 noiembrie 2004;

- cartea de muncă seria BC nr. 0219425;

A fost ridicată măsura asiguratorie a popririi la debitor a sumelor de bani datorate inculpatului C.E. de SC A.P. SRL pentru folosința rulotei a platformei înmatriculate și a autovehiculului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cele de urmează:

La începutul anului 2002 (februarie sau martie), inculpatul C.E., fost șofer TIR la o societate comercială specializată, a fost contactat de un cetățean turc, numitul M., pe care îl știa de mai înainte și care i-a propus să inițieze împreună o afacere ce urma să aibă ca obiect de activitate importul din țări occidentale și comercializarea în România a unor mărfuri "second - hand", propunere asupra căreia au căzut de acord; ca urmare, la scurt timp, C.E. s-a întâlnit din noul cu numitul M., care a venit însoțit de un alt cetățean turc, numitul M. (ambii, rămași neidentificați), prilej cu care au hotărât să înființeze o societate comercială, al cărei administrator să fie C.E., și să achiziționeze un autovehicul adecvat transportului din occident al acelor mărfuri "second- hand"; în acest scop, toți trei s-au deplasat la Tulcea, unde s-au întâlnit cu un alt (al treilea) cetățean turc, apelat de ceilalți doi I. (și acesta, rămas neidentificat), care le-a oferit spre vânzare/cumpărare transporterul P. - Boxer (înmatriculat, atunci, ca aparținând numitei C.F.); M. și M. au plătit prețul, iar autovehiculul a fost preluat de C.E., pe numele căruia a și fost înmatriculat; în continuare, autovehiculul, a cărui stare tehnică precară nu-i permitea să circule în trafic internațional, a fost supus unei reparații capitale în atelierul inculpatului B.G.D., care a asigurat manopera, piesele fiind achiziționate de cei doi cetățeni turci, de la SC R.S. SRL, unde lucra inculpatul Șt.W.

După aceea, în cursul lunii aprilie 2002, inculpatul C.E. a acceptat propunerea numitului M. de a transporta în Europa occidentală droguri provenind din Turcia, stabilind ca, pentru fiecare transport efectuat, cel dintâi să primească 8000 Euro.

în executarea acestei înțelegeri;

1. în cursul aceleiași luni, cei doi s-au deplasat, cu transporterul la Tâmboiești (județul Vrancea), unde, pe un drum lăturalnic, în apropierea unei liziere de arbuști, numitul I. și un alt cetățean turc (de asemenea, rămas neidentificat) au plasat, în ascunzători special amenajate, în transporterul menționat, mai multe pachete cu heroină, cântărind, în total, aproximativ 50 Kg; inculpatul C.E. și numitul M. s-au întors de îndată, împreună, la București, apoi, tot împreună, au plecat spre frontiera vestică; pe autostrada București - Pitești, M. i-a remis lui C.E. un avans de 2000 Euro, asigurându-l că diferența i se va plăti la destinație, în Olanda, după care s-au despărțit.

Inculpatul C.E., conducând transporterul încărcat cu heroină, a ieșit din România prin P.C.T.F. Nădlac, la 27 aprilie 2002 și, tranzitând Ungaria, Austria și Germania, a ajuns în Olanda, timp în care a fost contactat pe telefonul mobil de numitul M., care i-a comunicat că va fi căutat de o persoană vorbitoare de limbă engleză, spre a lua drogurile, ceea ce s-a și întâmplat, în localitatea olandeză Breukelen, la o stație de carburanți S., ocazie cu care inculpatul C.E., predând "marfa", a primit 3000 Euro și a plecat imediat spre țară.

2. în cursul lunii mai 2002, inculpatul C.E. și numitul M. s-au deplasat, cu același transporter, la Brăila, via Slobozia, unde numitul I. a plasat în ascunzători mai multe pachete de heroină, cântărind aproximativ 50 Kg, după care cei doi s-au întors, împreună, la București; în aceeași zi, inculpatul C.E. a plecat spre frontiera vestică, întâlnindu-se, potrivit conivenței, la intrarea pe autostrada București - Pitești, cu același M., care i-a remis, ca avans, 2000 Euro; în continuare, faptele s-au petrecut întocmai ca în primul caz, inculpatul C.E. primind însă, de această dată, în Olanda, 4000 Euro.

3. Din nou, în cursul lunii mai 2002, inculpatul C.E. și numitul M. s-au deplasat, cu transporterul, la Slobozia, unde același I. a plasat în ascunzători aproximativ 50 Kg de heroină, după care primii doi s-au întors la București, unde C.E. a primit de la M. avansul obișnuit, 2000 Euro; la 31 mai 2005, inculpatul a părăsit România pe la P.C.T.F. Nădlac și, ajungând, din nou, la Breukelen, s-a cazat la un motel; aici, a fost contactat de o persoană care, chiar în parcarea hotelului, a preluat drogurile din ascunzătorile transporterului remițându-i lui C.E. 8000 Euro; și de această dată, inculpatul a reintrat în țară fără incidente.

4. în cursul lunii iunie 2002, inculpatul C.E. și numitul M. au preluat, pe raza municipiului București (nu s-a mai putut stabili exact locul), de la un alt cetățean turc (rămas și acesta neidentificat), aproximativ 50 Kg heroină, în cutii de carton, pe care M., personal, le-a plasat în ascunzătorile aceluiași transporter; cu acest prilej, inculpatul C.E. a primit un spray cu vopsea albă, un tub de soluție adezivă și o bucată de carton, cu ajutorul cărora, pe durata unei opriri pe autostrada București - Pitești, a disimulat mai bine ascunzătorile în care erau plasate drogurile; primind, și de această dată, obișnuitul avans de 2000 Euro, inculpatul a părăsit România tot prin P.C.T.F. Nădlac, în ziua de 25 iunie 2002; în Olanda a mers până în apropierea orașului Utrecht, unde s-a întâlnit cu două persoane, care au preluat drogurile, într-o parcare, și i-au remis 4000 Euro, apoi s-a întors în țară.

în acest interval de timp, și anume, la 30 mai 2002, inculpatul C.E., plătind un avans de 210.000.000 lei, a comandat reprezentanței P. din București un autoturism P., pe care l-a recepționat la 10 iunie 2002, când a plătit, tot în numerar, diferența de 429.512.565 lei;

La 10 iulie 2002, dând curs invitației ce i-a fost adresată de numitul M., inculpatul C.E., însoțit de M. și conducând autoturismul mai sus menționat, a părăsit România prin P.C.T.F. Giurgiu și, împreună, s-au deplasat în Turcia, în localitatea Selim Pașa, unde împreună și cu numitul M., un localnic pe care l-a cunoscut cu acest prilej, au petrecut câteva zile; pe timpul acestui sejur, numitul M. i-a remis inculpatului o brățară din aur, inscripționată E., și suma de 1500 Euro, pentru "regularizarea" plăților privind cele patru transporturi de heroină efectuate până atunci.

5. în luna ianuarie 2003, inculpatul C.E. și numitul M. au mers împreună, cu același transporter, în parcarea fast, food-ului M.D. din B-dul Basarabiei (Muncii) din București, unde s-au întâlnit cu un alt cetățean turc, de la care au preluat, în modalitatea deja uzuală, o cantitate (rămasă neprecizată) de heroină, ambalată în doi saci de polipropilenă, pe care cei doi i-au plasat în ascunzătorile autovehicului cu care veniseră; a doua zi, 20 ianuarie 2003, după ce a primit de la M. suma de 2000 Euro, inculpatul a părăsit țara prin P.C.T.F. Nădlac și, odată ajuns în Olanda, s-a cazat în locul menționat mai înainte (pct. 3); aici, a fost contactat pe telefonul mobil de un individ care, apoi, s-a prezentat și a ridicat drogurile, ocazie cu care i-a remis suma de 6000 Euro.

6. în luna februarie 2003, în aceleași circumstanțe ca mai sus (pct. 5), inculpatul C.E. și numitul M. au preluat de la un alt cetățean turc 4 cutii de carton, în care se găsea cantitatea de aproximativ 50 Kg heroină, pe care cei doi au plasat-o în ascunzătorile transporterului; în ziua următoare, 15 februarie 2003, după ce a primit de la M. suma obișnuită, 2000 Euro, inculpatul, trecând, și acum, prin P.C.T.F. Nădlac, a ajuns la noua destinație ce i se indicase, Veneția, unde, urmându-se uzanțele statornicite, s-a întâlnit cu o persoană care l-a asigurat că "vine din parte lui M." și a preluat drogurile, remițându-i inculpatului suma de 30.000 Euro destinată lui M.; revenit în țară, inculpatul a reținut pentru sine 6000 Euro și i-a predat diferența, 24.000 Euro, lui M.

După efectuarea acestui din urmă transport, inculpatul C.E., pretextând că s-a expus deja și ar urma să se expună și în viitor unor riscuri prea mari, i-a spus lui M. că nu mai vrea să efectueze, în continuare, el, personal, transporturi de droguri, împrejurare în care i s-a solicitat să caute pe altcineva dispus să o facă.

în consecință, inculpatul a hotărât să-l atragă treptat în această activitate frauduloasă pe inculpatul Șt.W., cu care se cunoștea; în acest scop, i-a propus, mai întâi, fără a-i dezvălui finalitatea pe care, în realitate, o avea el în vedere, să inițieze împreună o afacere, înființând o societate comercială ce urma să se numească SC A.T. SRL și al cărei administrator urma să fie el, Șt.W.; sub acest pretext, transporterul utilizat până atunci de inculpatul C.E. a fost vândut fictiv inculpatului Șt.W., fiind reînmatriculat imediat; totodată, în considerarea perspectivei de a deveni administrator al proiectatei, dar nefinalizate, societăți comerciale, Șt.W. a părăsit locul de muncă de la magazinul de piese de schimb auto al SC R.S. SRL.

După un timp, inculpatul C.E., aflându-se sub influiența băuturilor alcoolice, i-a relatat inculpatului Șt.W. despre relațiile sale cu numitul M. și despre transporturile ilegale de droguri efectuate în beneficiul acestuia, sfârșind prin a-i propune să efectueze el, în continuare, astfel de transporturi și dându-i asigurări că nu au existat și nu vor exista dificultăți la trecerea frontierei; în cele din urmă, inculpatul Șt.W. a acceptat să transporte droguri în străinătate, în beneficiul numitului M.

Pe de altă parte, în cursul lunii mai 2003, inculpatul C.E. a primit de la cetățenii turci implicați până atunci în traficul de droguri, pentru "regularizarea" datoriilor pe care aceștia le mai aveau față de el din efectuarea transporturilor, autovehiculul marca CITROËN JUMPER, în valoare de 24.850 Euro, pe care l-a înmatriculat, pe numele său, precum și suma de 5000 Euro; din această din urmă sumă, a cumpărat de la SC E. SRL, plătind 2300 Euro, o platformă de transport autovehicule ușoare, pe care a înmatriculat-o, la 22 mai 2003.

în continuare, deoarece numitul M. și partenerii săi de cetățenie turcă și-au exprimat dorința amplificării traficului de droguri, s-a luat hotărârea amenajării unei noi ascunzători în caroseria transporterului P. Boxer, folosit, până atunci, de inculpatul C.E.

în acest scop, inculpații C.E. și Șt.W. l-au convins pe inculpatul B.G.D. să le pună la dispoziție, contra plată, pentru câteva zile, garajul său și sculele de care dispunea; ca urmare, după un timp, inculpații C.E. și Șt.W., însoțiți de trei cetățeni turci M. și M. (despre care s-a făcut vorbire) și un altul neidentificat, de meserie tinichigiu auto, au adus la acel garaj transporterul respectiv, al cărui plafon original a fost dublat prin supra-aplicarea unui alt plafon (și acesta original), procurat de la o firmă de dezmembrări auto din Otopeni, aparținând unor cetățeni arabi, modificarea, în acest mod, a caroseriei asigurând o nouă ascunzătoare, de ale cărei finisare și disimulare s-a ocupat, personal, inculpatul B.G.D., primind în schimb, de la unul din cetățenii turci, suma de 300 Euro.

După amenajarea acestei noi ascunzători, capacitatea disimulată de transport mărindu-se, inculpatul C.E. a pretins de la numitul M., pentru fiecare transport ce s-ar fi efectuat în noile condiții, suma de 10.000 Euro, din care o parte urma să-i fie remisă, ca plată pentru propria prestație, inculpatului Șt.W.; totodată, s-a pus la punct modul de procedare, în sensul că transporterul încărcat cu droguri va fi condus de inculpatul Șt.W., supravegheat, pe tot parcursul, de inculpatul C.E., la volanul autovehiculului său Citroën Jumper.

Ca urmare;

1. în luna august 2003, inculpatul C.E. s-a întâlnit, în parcarea fast-food-ului M.D. din cartierul Dristor, cu numitul M., de la care a preluat, din autoturismul cu care acesta venise la întâlnire, șase cutii de carton, conținând aproximativ 50 Kg heroină, pe care le-a plasat în ascunzătorile transporterului inculpatului Șt.W.; cu acest prilej, M. i-a dat, ca avans, 3000 Euro, din care inculpatul Șt.W. a primit ulterior 1500 Euro.

La 29 august 2003, cele două autovehicule au părăsit România trecând, unul după altul, prin P.C.T.F. Nădlac, cu destinația Olanda.

Ajunși într-un punct pe autostrada Utrecht - Amsterdam, inculpații s-au cazat la un hotel, unde, după o conivență stabilită de inculpatul C.E. prin telefonul mobil, s-a prezentat o persoană care a preluat de la cei doi inculpați drogurile, remițându-le suma de 7000 Euro.

2. La începutul lunii octombrie 2003, în parcarea fast- food-ului M.D. din B-dul Basarabia (Muncii), inculpatul C.E. a preluat de la numitul M. mai mult de 100 pachete cu heroină (aproximativ 50 Kg), din care mare parte a plasat-o în ascunzătorile aceluiași transporter (sub scaune și în plafonul dublu), restul de aproximativ 10 pachete disimulându-l în ziua următoare în roata de rezervă; și de această dată, M. i-a remis inculpatului C.E. un avans de 4000 Euro, din care inculpatul Șt.W. a primit 1500 Euro.

La 2 noiembrie 2003, inculpații, procedând din nou potrivit conivenței, au părăsit țara, tot prin P.C.T.F. Nădlac, cu destinația Olanda, unde, în același loc (de pe autostrada Utrecht - Amsterdam), s-au întâlnit cu două persoane, care au preluat drogurile și le-au remis 13.000 Euro; apoi, inculpații au revenit în țară.

Revenit în țară după acest al doilea transport, inculpatul C.E., împreună cu inculpatul B.G.D., în garajul acestuia din urmă, ajutați și de inculpatul Șt.W., au modificat cele două rampe rabatabile ale platformei de transport auto, amenajând, în fiecare rampă, o ascunzătoare adecvată, destinată transportului clandestin de droguri.

3. La sfârșitul lunii noiembrie 2003, inculpatul C.E., care a venit cu autoturismul său Citroën Jumper, s-a întâlnit, în apropierea localității Brănești, cu inculpatul Șt.W. și cu numiții M. și M., care veniseră, toți trei, cu transporterul P. Boxer, și, împreună, au preluat, de la bordul unui autocamion Tir, condus de un cetățean turc, patru genți de voiaj conținând, fiecare, aproximativ 20 Kg heroină; inculpatul C.E. a plasat cea mai mare parte din pachetele de heroină în ascunzătorile transporterului, iar cele rămase (50- 60 pachete), în rampele rabatabile ale platformei.

în ziua de 29 noiembrie 2003, inculpatul Șt.W., însoțit de concubina sa, numita D.N., la bordul transporterului P. Boxer, și inculpatul C.E., la bordul autoturismului Citroën Jumper, care tracta platforma de transport auto, au părăsit România prin P.C.T.F. Nădlac, cu destinația Olanda, unde, în același punct de pe autostrada Utracht - Amsterdam, drogurile au fost predate unor persoane neidentificate.

La întoarcere, în orașul german Regensburg, inculpatul C.E. a cumpărat, cu suma de 7000 Euro, o rulotă marca Tabbert Baronesse 620 TDL, pe care a adus-o în țară și a înmatriculat-o, la 6 ianuarie 2004, ca proprietate a sa.

4. în cursul lunii decembrie 2003, inculpatul C.E. s-a deplasat cu transporterul P. Boxer, în zona târgului Vitan - Bârzești, unde s-a întâlnit cu numitul M., de la care a preluat 5 saci conținând mai multe pachete cu heroină, pe care le-a plasat în ascunzătorile autovehiculului, pe cele plasate în plafonul dublu introducându-le, mai întâi, spre a ușura atât încărcarea cât și descărcarea lor, în ciorapi de damă; apoi inculpatul a încercat să mascheze ascunzătorile, prin chituirea și vopsirea îmbinărilor, dar, nereușind, s-a adresat inculpatului B.G.D., care, în scopul arătat, a procedat la vopsirea interiorului caroseriei; odată cu drogurile, M. i-a remis, inculpatului C.E., cu titlu de avans, suma de 4000 Euro.

în ziua de 22 decembrie 2003, potrivit înțelegerii intervenite între timp, inculpatul Șt.W., însoțit de concubina sa, D.N., a plecat spre frontiera de vest a României, la bordul transporterului P. Boxer (în ale cărui ascunzători se aflau drogurile), în apropierea localității Slatina întâlnindu-se cu inculpatul C.E., în al cărui autoturism Citroën Jumper se mai aflau soția sa, C.E. Atena, și fiul lor minor (6 ani ), C.E., toți urmând să petreacă sărbătorile de crăciun cu niște prieteni din orașul Regensburg (Germania); au continuat deplasarea în tandem și au părăsit România, prin P.C.T.F. Cenad, în dimineața zilei de 23 decembrie 2003, ora 1,42 (potrivit evidențelor P.C.T.F.).

La punctul de intrare pe teritoriul Ungariei Kiszombor, după controlul efectuat de autoritățile vamale maghiare, inculpatului C.E. și însoțitorilor săi (soția și fiul) li s-a permis intrarea și continuarea călătoriei cu autoturismul Citroën Jumper, în timp de inculpatul Șt.W. și concubina sa, D.N., au fost reținuți pentru efectuarea unui control amănunțit asupra transporterului Pegeout Boxer; în urma acestui control, au fost găsite, în ascunzătoarea din plafon, 85 de pachete cu heroină, fiecare conținând aproximativ 540 grame, iar în ascunzătorile de sub scaunele din față, 122 pachete asemănătoare, greutatea totală a celor 207 pachete, stabilită prin cântărire, fiind de 102, 676 Kg; în aceste împrejurări, inculpatul Șt.W. și concubina sa D.N. au fost reținuți, apoi, în ziua de 24 decembrie 2003, arestați preventiv de Judecătoria Szeged (Ungaria), după care instrumentarea cauzei a fost preluată de autoritățile române, în colaborare cu cele maghiare.

împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.E., Șt.W. și B.G.D., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte, astfel:

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu privire la:

- pedepsele stabilite inculpatului B.G.D., căruia, în mod netemeinic și nelegal în raport cu participarea sa concretă la activitatea infracțională și cu atitudinea sa procesuală, "constant parțial nesinceră", i-au fost acordate circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința coborârii accentuate a acestor pedepse sub minimul special;

- omisiunea confiscării, de la inculpatul C.E., în baza art. 118 lit. b) C. pen., și a art. 17 din Legea nr. 143/2000, a următoarelor:

- suma de 72.700.000 lei, ridicată din locuința acestuia cu ocazia percheziției domiciliare, sumă a cărei proveniență licită nu a fost dovedită;

- bijuteriile descoperite în aceeași locuință cu același prilej, cu privire la care există indici temeinice că au fost achiziționate din străinătate cu ocazia transporturilor de heroină efectuate de inculpat în perioada aprilie 2002 - decembrie 2003, inculpatul neputând prezenta documente justificative privitoare la proveniența și data achiziției acestora;

- sumele de bani datorate inculpatului, cu titlu de chirie pentru folosința rulotei, a platformei înmatriculate și a autovehiculului înmatriculat de SC A.P. SRL, sume a căror poprire asiguratorie a fost greșit ridicată;

Inculpatul Șt.W., cu privire la:

- omisiunea instanței de fond de a fi dat eficiență dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și împrejurărilor reținute ca circumstanță atenuantă, situație față de care solicită reducerea pedepsei aplicate;

- greșita aplicare a legi privind confiscarea, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a sumelor de 632.000 lei și 16.830 forinți, aflate în custodia organelor de poliție, și a sumei de 7000 Euro, pe care a dobândit-o în mod licit;

- netemeinicia respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice, cu consecința condamnării, nelegale, pentru două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.

Inculpatul C.E., cu privire la pedeapsa de 18 ani închisoare, apreciind că este "mult prea severă" în raport cu vârsta sa, 46 ani, starea precară a sănătății, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală pozitivă și împrejurarea că are o viață de familie organizată, cu un copil de 7 ani în întreținere.

Inculpatul B.G.D., cu privire la nelegalitatea condamnării sale, în condițiile în care nu există nici o probă pentru stabilirea vinovăției sale iar el nu a avut o reprezentare exactă în privința scopului real al amenajării acelor ascunzători la transporter și platformă, motivare cu care a solicitat să fie achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală 989/ A din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru acuze cu minori și de familie, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații C.E., Șt.W. și B.G.D. au fost respinse ca nefondate.

în motivarea acestei decizii, instanța de apel a considerat că "instanța de fond a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția inculpaților în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, respectiv, complicitate la această infracțiune"; că "pedepsele au fost corect individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, acestea fiind stabilite în raport de pericolul social, gradul de participație la săvârșirea infracțiunilor și nu în ultimul rând complexitatea activității infracționale a fiecărui inculpat în parte, motiv pentru care nu se justifică reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond"; că "cererea de achitare formulată prin motivele de apel ale inculpatului B.G.D. a fost combătută cu probele administrate în cauză și care fac dovada săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat", că, "pentru aceleași considerente, cererea parchetului de majorare a pedepsei aplicate inculpatului B.G.D. este nefondată"; că, "în urma verificării actelor și lucrărilor din dosar, Tribunalul București a făcut o justă soluționare a laturii civile a acestei cauze și care a avut la bază probele administrate în cauză". în fine, s-a apreciat că "măsura de poprire a banilor dispusă de Parchet apare ca nelegală, tribunalul revenind asupra acestei măsuri și restituirea sumelor către inculpatul C.E. având în vedere natura juridică diferită a celor două instituții, respectiv cea cu privire la măsurile asigurătorii și măsuri de siguranță, având în vedere și natura infracțiunii de față care este una de pericol și nu de rezultat, fapt evidențiat în considerentele sentinței apelate".

împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.G.D., Șt.W. și C.E.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., a susținut că decizia atacată și sentința confirmată în apel sunt nelegale sub aspectele ce urmează:

- aplicarea greșită, în privința inculpatului B.G.D., a dispozițiilor art. 65 și 64 lit. a) și b) C. pen., pedepsele principale (cu închisoare) fiind mai mici de 2 ani;

- aplicarea greșită, în privința inculpaților Șt.W. și C.E., a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., iar nu pe lângă fiecare pedeapsă principală;

- confiscarea greșită, de la inculpatul B.G.D., a sumei de 400 dolari S.U.A., în loc de 300 dolari S.U.A.;

- aplicarea greșită, în privința inculpatului C.E., a dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., referitor la suma de 72.700.000 lei, sumă ce trebuia confiscată iar nu restituită inculpatului.

Inculpatul B.G.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că faptelor pentru care a fost condamnat le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume, intenția (vinovăția), deoarece nu a avut cunoștință despre ce urma să se transporte cu autovehiculele modificate în atelierul său.

Inculpatul Șt.W. a invocat mai multe din cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) C. proc. pen., după cum urmează:

- pct. 14, deoarece, în mod nejustificat, instanțele nu au dat eficiența cuvenită nici dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și nici împrejurărilor reținute ca atenuante, împrejurări care trebuiau valorificate ca atare în condițiile art. 74 C. pen.;

- pct. 171, deoarece sumele de 632.000 lei și 16.830 forinți nu puteau fi confiscate de la el întrucât nu se mai aflau în posesia sa (fiind ridicate de organele de poliție), iar suma de 7000 Euro nu putea fi confiscată întrucât a fost primită pentru acoperirea cheltuielilor aferente transporturilor efectuate în perioada august - decembrie 2003; cu această motivare a solicitat înlăturarea, ca nelegală, a măsurii confiscării acelor sume de bani;

- pct. 17, deoarece, în mod greșit, respingându-i cererea de schimbare corespunzătoare a încadrării juridice, instanța de fond l-a condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., precum și a art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- pct. 10, deoarece instanța de apel s-a pronunțat doar asupra unuia din cele trei motive de apel formulate explicit, omițând să se pronunțe asupra altor două, esențiale pentru justa soluționare a cauzei.

Inculpatul C.E., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea substanțială a pedepselor stabilite, apreciind că sunt cu totul exagerate față de atitudinea sa procesuală, caracterizată prin recunoașterea faptelor și prin furnizarea de informații utile, apte a fi valorificate de organele judiciare competente pentru descoperirea altor infracțiuni și a altor infractori, și față de datele sale personale, favorabile, căsătorit, cu o viață de familie armonioasă, tată a trei copii, din care unul este minor, absolvent de liceu, fără antecedente penale; totodată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., a solicitat înlăturarea măsurii confiscării speciale privind autoturismul marca Citroën Jumper, și rulota marca Tabbert, ambele fiind achiziționate cu "bani liciți", precum și suma de 1100 dolari S.U.A., dobândită, de asemenea, în mod licit.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din examinarea deciziei atacate, în întregul său, rezultă că motivele de apel formulate în cauză, deși în cuprinsul încheierii de dezbateri din 9 decembrie 2005 au fost reținute corect, în cuprinsul deciziei (considerente) au fost rezumate excesiv și, în mod vădit, eliptic, incomplet.

Astfel, din apelul parchetului s-au reținut "greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.G.D., "căruia" în raport cu activitatea infracțională desfășurată trebuia să i se aplice o pedeapsă mai mare", și "nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate din punctul de vedere al soluționării laturii civile a cauzei penale de față în sensul confiscării în baza art. 118 lit. b) C. pen., și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a unor bunuri și sume de bani dobândite cu ocazia săvârșirii infracțiunilor". Motivele de apel formulate de inculpații C.E. și Șt.W. au fost reduse la unul singur, "redozarea pedepselor care sunt prea mari". Motivul de apel formulat de inculpatul B.G.D., de asemenea, a fost reținut într-o formulare simplistă, omițându-se indicarea temeiului de drept al achitării solicitate de acesta.

în aceste condiții instanța de apel, pe de o parte, a omis cu desăvârșire să examineze primul și al doilea motiv de apel formulate de inculpatul Șt.W., iar pe de altă parte, a examinat superficial motivele de apel reținute, în special, cel referitor la omisiunea confiscării speciale, formulat în apelul parchetului, pe care le-a respins cu o motivare evident precară, caracterizată prin considerente sumare, stereotipe, inadecvate și, ca urmare, absolut neconvingătoare, expuse într-o manieră generalizantă, care echivalează practic, cu lipsa oricărei motivări.

în consecință, înalta Curte constată că, în realitate, instanța de apel, procedând în modul arătat, nu a rezolvat fondul cauzei, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen.

în aceste condiții, Curtea se află în imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia, atât a deciziei atacate cât și a sentinței, încât soluția care se impune este admiterea tuturor recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei instanței de apel, care va rejudeca, în întregime, toate apelurile declarate în cauză; cu acest prilej, instanța de apel urmează să examineze și să se pronunțe și asupra acelor critici formulate în recursurile de față care privesc hotărârea instanței de fond, critici a căror examinare de către instanțe de recurs este, în condițiile arătate, obstaculată procedural.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților Șt.W. și C.E.

← ICCJ. Decizia nr. 2261/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2247/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2253/2006. Penal