ICCJ. Decizia nr. 2269/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 5 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea petentului S.N. împotriva rezoluției nr. 144/P/2005, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul M.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și 289 C. pen. și față de avocat Z.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
în esență, instanța a reținut că, din examinarea actelor premergătoare efectuate, a rezultat că, în sarcina subcomisarului M.C. și a avocatului Z.G., nu s-au constatat date și indicii care să justifice începerea urmăririi penale pentru infracțiunile imputate acestora.
Recursul declarat de petent împotriva sentinței pronunțate în cauză nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța a reținut și explicat amănunțit activitățile îndeplinite de subcomisarul M.C. și de avocatul Z.G., în cursul procesului penal, în cadrul căruia petentul S.N. a fost condamnat, la două pedepse de câte 5 milioane lei fiecare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 și 193 C. pen., prin sentința penală nr. 788 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Fălticeni.
în concret, instanța a reținut, corect, că, din verificările efectuate a rezultat împrejurarea că subcomisarul M.C. nu a întocmit și nu a semnat cele două adrese ale Poliției Fălticeni către Judecătoria Fălticeni, în dosarul soluționat prin condamnarea petentului, precum și faptul că aceste adrese au avut un conținut real.
De asemenea, instanța a reținut și motivat corect că avocatul Z.G., apărător al părții vătămate C.N., în cauza penală sus-menționată, nu a folosit cu rea-credință aceste adrese emise de Poliția Fălticeni, ci, în mod legal, ele neconținând date nereale în legătură cu incidentul dintre petent și partea vătămată.
Așa fiind, rezultă, în mod neîndoielnic, că, în sarcina subcomisarului M.C. și a avocatului Z.G. nu puteau fi reținute infracțiunile imputate.
Drept urmare, recursul petentului se impune a fi respins, întrucât sentința Curții de Apel Suceava, care a confirmat legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2259/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
