ICCJ. Decizia nr. 2302/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2302/2006
Dosar nr. 3451/1/2006
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpata a fost implicată în activităţi de trafic ilicit de droguri şi după cercetările efectuate prin sentinţa penală nr. 321din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnată definitiv (Decizia penală nr. 343 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală nerecurată) la 4 ani închisoare în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
După începerea executării acestei pedepse, condamnata a formulat cererea de faţă, de întreruperea executării pedepsei, pentru ajutorarea copiilor săi minori şi bolnavi.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 7 din 5 ianuarie 2006, a respins, ca nefondată, cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnata Z.C.O., cu privire, la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 321 din 8 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Petenta a fost obligată la 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei RON onorariu apărător oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în prezent condamnata se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 321/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi că din referatul de anchetă socială rezultă că la imobilul indicat de condamnată locuieşte concubinul acesteia încadrat ca muncitor necalificat pe un salariu de 450 lei RON, trei copii ai celor doi, cu vârste de 8 ani, 6 ani şi 4 ani şi mama concubinului M.E. în vârstă de 54 de ani care este casnică.
Tribunalul a apreciat că situaţia materială a familiei condamnatei era preexistentă începerii executării pedepsei, că petenta nu a depus nici o dovadă din care să rezulte meseria pe care o cunoaşte şi în baza căreia ar putea să-şi ajute familia din punct de vedere material. În ceea ce priveşte îngrijirea celor trei minori s-a apreciat că din ancheta socială nu rezultă că aceştia ar fi prost îngrijiţi de către concubinul condamnatei şi mama acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnata Z.C.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că cererea de întrerupere a executării pedepsei trebuia admisă deoarece are trei copii minori dintre care doi sunt bolnavi şi au nevoie de îngrijire specială, iar o mamă nu poate fi suplinită de concubin sau bunică şi că apelanta intenţionează să se angajeze ca zilieră şi să obţină astfel venituri cu care să poată îngriji copiii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 54 din 6 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul condamnatei Z.C.O. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 5 ianuarie 2006 a Tribunalului Prahova.
Nemulţumită şi de această hotărâre, în termenul legal, condamnata a declarat recurs, reluând motivele din apel precum şi ale cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului, Curtea, reţine că hotărârea atacată este temeinică şi legală deoarece nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 453 lit. c) şi art. 455 C. proc. pen., atâta vreme cât motivele invocate nu numai că, sunt preexistente începerii executării pedepsei, dar cei trei minori sunt în îngrijirea concubinului şi a mamei condamnatei, ce ocupă un apartament bine întreţinut având şi venituri medii.
Ca atare, neexistând acele împrejurări speciale, ce ar putea produce consecinţe deosebit de grave pentru familia condamnatei, hotărârea atacată va fi menţinută, iar recursul respins, ca nefondat.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata Z.C.O. împotriva deciziei penale nr. 54 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2299/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2305/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
