ICCJ. Decizia nr. 2331/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2331/2006
Dosar nr. 30068/1/2005
(nr. vechi 7760/2005
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 822 din 11 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 267/2004, s-au dispus următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunile de „port fără drept, de cuţit" prevăzută şi pedepsită de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată şi „tentativă la omor calificat" prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de „port fără drept a cuţitului" prevăzută şi pedepsită de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, modificată şi completată şi „lovire sau alte violenţe" prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe inculpatul F.D.L., la pedepsele de:
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de port, fără drept, a cuţitului, prevăzută şi pedepsită de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, modificată şi completată.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menţionate şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre ele, rezultantă de 8 luni închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului, a briceagului folosit la săvârşirea infracţiunilor, cu mânerul din metal de culoare albă, lung de 9 cm cu plăsele din cauciuc de culoare neagră şi cu lama rabatabilă lungă de 7 cm şi lată de 2 cm, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 106 din OUG nr. 150/2002 a obligat inculpatul să plătească părţii civile, C.A.S. Iaşi, cu titlu de despăgubiri civile, următoarele sume:
- 3.389.482 lei, sumă la care se va adăuga dobânda de referinţă stabilită de B.N.R. la data executării efective, pentru Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate;
- 17,20 dolari S.U.A. (plata urmând a se face în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii) pentru Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, reprezentând cheltuieli de transport a părţii vătămate. În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să-i plătească părţii civile I.V.V.I., suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale. A respins restul pretenţiilor civile formulate de această parte civilă. În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 400.000 lei va fi plătit către Baroul de Avocaţi Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 4.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele:
La data de 11 mai 2003, în jurul orelor 16,00, inculpatul a aplicat părţii vătămate I.V.V.I., prin surprindere, o lovitură cu un briceag (a cărui lamă avea lungimea de circa 7 cm şi lăţimea maximă de 2 cm) în zona cervicală submandibulară stângă.
Martorul M.D. l-a imobilizat pe inculpat, aflat în stare de ebrietate, pentru a evita o nouă agresiune din partea acestuia asupra părţii vătămate.
În drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului F.D.L., care a purtat fără drept, într-un loc public, în prezenţa mai multor persoane, un briceag pe care apoi l-a folosit pentru agresarea fizică a părţii vătămate I.V.V.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „port, fără drept a cuţitului", prevăzută şi pedepsită de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, modificată şi completată.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care a aplicat părţii vătămate, prin surprindere, o singură lovitură cu un briceag în zona gâtului, cauzându-i o plagă tăiată rectilinie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte violenţe" prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 822/2004 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, sub aspectul încadrării juridice, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., întrucât având în vedere zona anatomică vizată, obiectul folosit şi modalitatea în care a acţionat inculpatul, rezultă intenţia acestuia de a suprima viaţa victimei.
Prin Decizia penală nr. 385 din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 822/2004 a Tribunalului Iaşi şi rejudecând cauza: A descontopit pedepsele aplicate inculpatului F.D.L.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
A condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., şi art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de port, fără drept, a cuţitului prevăzută şi pedepsită de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în final, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în raport cu probele administrate în cauză se impune schimbarea încadrării juridice solicitată de parchet, din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Împotriva deciziei penale a Curţii de Apel Iaşi a declarat recurs inculpatul F.D.L., criticând-o pentru greşita schimbare de încadrare juridică, apreciind că încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond, şi anume aceea de infracţiunea de lovire sau alte violenţe, ar fi corectă, deoarece inculpatul nu a pus în pericol viaţa victimei.
Examinând motivele de recurs în raport cu actele şi documentele dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că inculpatul, lovind victima cu un briceag, în zona gâtului, prin surprindere, zonă vitală, fără ca victima să aibă posibilitatea de a se apăra, a avut reprezentarea rezultatului faptei sale, pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat. Această situaţie, caracterizează activitatea infracţională a inculpatului ca fiind tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Prin urmare, în cauză se constată intenţia indirectă a inculpatului de a ucide, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de recurent din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de lovire sau alte violenţe nu poate fi reţinută.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.L.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat şi pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.L. împotriva deciziei penale nr. 385 din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2330/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2350/2006. Penal → |
|---|
