ICCJ. Decizia nr. 2295/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2295/2006
Dosar nr. 3437/1/2006
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 9 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1704/2005, Tribunalul Sălaj, secţia penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul O.N.T., la:
- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 10 mai 2005 la zi.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a sumei de 170 RON.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că, în luna septembrie 2004, inculpatul O.N.T., împreună cu alţi doi inculpaţi condamnaţi în aceeaşi cauză, a recrutat, prin inducerea în eroare asupra activităţii ce urma să fie prestată, pe părţile vătămate minore R.I. şi C.A. din C.S.C. Cehul Silvaniei, în vederea obligării acestora la practicarea prostituţiei în oraşul Bistriţa şi ulterior în Italia.
Prin Decizia penală nr. 27/ A din 31 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii O.N.T., V.N.P. şi M.M.V.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul O.N.T.
Recursul vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 (când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni).
Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare invocat, întrucât ambele instanţe au stabilit corect, pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, ale inculpaţilor, precum şi ale martorilor audiaţi, săvârşirea, cu intenţie directă, de către inculpat a faptei penale pentru care a fost condamnat (trafic de minori).
Totodată, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi sub aspectul laturii obiective, inculpatul desfăşurând (împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, condamnaţi în aceeaşi cauză) o activitate de recrutare de minore, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituţiei. Apărarea inculpatului O.N.T. potrivit căreia el nu ar fi cunoscut ce fel de activitate urmau să desfăşoare fetele racolate este infirmată, printre alte probe, de însuşi inculpatul O.N.T., care în declaraţiile aflate la dosarul de urmărire penală, a arătat că la îndemnul patronului unui local de noapte din Bistriţa, a fost de acord să racoleze fete minore şi majore care să meargă în străinătate ca dansatoare sau prostituate. A cunoscut, de asemenea, că ambele părţi vătămate sunt minore, de la coinculpatul N. (V.N.P.) care i-a şi precizat locul de unde sunt minorele (C.P.).
De asemenea, tot inculpatul O.N.T. i-a solicitat directoarei C.S.C. actele de identitate ale celor două minore afirmând că are acordul acestora, însă directoarea Centrului, observând că părţile vătămate sunt speriate şi dându-şi seama că nu acesta este adevărul, a anunţat organele de poliţie.
În acelaşi sens, declaraţiile martorelor C.C., R.C., R.M.M., R.C. sunt relevante, inculpatul O.N.T. racolându-le şi pe acestea şi vânzându-le, ulterior, pentru sume cuprinse între 100-300 Euro, coinculpatului V.R.T., în clubul din Bistriţa, fiind obligate să danseze şi să se prostitueze.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Ca urmare, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 10 mai 2005 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.N.T. împotriva deciziei penale nr. 27/ A din 31 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 10 mai 2005 la 7 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2297/2006. Penal → |
|---|
