ICCJ. Decizia nr. 2442/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2442/2006
Dosar nr. 20544/1/2005
(nr. vechi 5893/2005)
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul S.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, din 2 octombrie 2003, în dosarul nr. 177/P/2003, criticând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimaţii M.C., judecător la Judecătoria Mediaş, V.A. şi N.M., judecători la Tribunalul Sibiu, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petentul şi-a motivat plângerea, arătând că intimaţii, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au emis hotărâri judecătoreşti într-o cauză civilă, având ca obiect dezbatere masă succesorală, iar prin soluţiile pronunţate l-au vătămat pe petent în interesele sale legale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma celor reclamate de petent cât şi din oficiu, Curtea de Apel Alba Iulia constată că plângerea petentului S.M. este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 917 din 24 martie 1997 pronunţată de Judecătoria Mediaş, în dosarul nr. 4976/1995, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul S.G., împotriva pârâţilor S.D., K.L., P.A.M.L., S.M., S.C.C., S.I., A.C., A.A.M.E., A.G. şi Statul Român prin C.L.M. în contradictoriu şi cu intervenientul S.M. şi în consecinţă:
S-au constatat moştenitorii legali după defuncta S.F. şi s-a constatat că este străin de moştenire intervenientul S.M., astfel că acestuia i s-a respins integral cererea de intervenţie pe motivul că nu a probat că ar fi făcut o acceptare expresă sau tacită a succesiunii, după defuncta S.F.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu şi s-a atribuit acest imobil reclamantului, luându-se act de învoielile intervenite cu privire la sultele comoştenitorilor.
Prin Decizia civilă nr. 1948 din 22 decembrie 1997 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 2550/1997, s-a respins apelul intervenientului S.M. împotriva sentinţei civile nr. 917/1997.
Prin Decizia civilă nr. 539 din 6 aprilie 1998 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 684/1998, s-a anulat ca netimbrat recursul intervenientului S.M.
Prin Decizia civilă nr. 1238 din 14 septembrie 1988 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 1422/1998, s-a admis contestaţia în anulare înaintată de contestatorul S.M. împotriva deciziei civile nr. 539/1998 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a desfiinţat această sentinţă şi rejudecându-se cauza, s-a admis ca fondat recursul intervenientului, s-au casat hotărârilor atacate şi s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Mediaş.
În al 2-lea ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 1781 din 3 mai 1999 pronunţată de Judecătoria Mediaş, în dosarul nr. 4963/1998, s-a dispus aceeaşi soluţie cu cea de la fond din primul ciclu procesual, respingându-se cererea de intervenţie a petentului S.M.
Petentul S.M. a atacat cu apel această sentinţă, iar prin Decizia civilă nr. 2 din 3 ianuarie 2000 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4104/1999, s-a respins apelul petentului împotriva sentinţei penale nr. 1781/1999 a Judecătoriei Mediaş.
Prin Decizia civilă nr. 1665 din 23 iunie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, în dosarul nr. 1072/2000, s-a respins, ca nefondat, recursul intervenientului S.M. împotriva deciziei civile nr. 2/2000 a Tribunalului Sibiu.
Sentinţa dată la fond după rejudecare a fost pronunţată de intimata M.C., judecător la Judecătoria Mediaş, iar Decizia din apel a fost pronunţată de intimaţii M.N. şi A.V., judecători la Tribunalul Sibiu.
Se mai reţine de către instanţă că petentul S.M. a invocat încălcarea drepturilor şi a intereselor sale legale, prin aceea că intimaţii nu s-au conformat dispoziţiilor obligatorii din cuprinsul hotărârii instanţei de recurs care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare şi i-au creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 296 C. proc. civ., şi că cele reclamate vizează exercitarea atribuţiilor de serviciu ale intimaţilor.
Concluzionând, se constată că nefăcându-se dovada întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs solicitând aplicarea unei sancţiuni disciplinare intimaţilor.
Examinând cauza se constată că recursul este nefondat.
Astfel, cum corect s-a reţinut în actele premergătoare şi în sentinţă activitatea desfăşurată de intimaţi, judecători la Judecătoria Mediaş şi la Tribunalul Sibiu, se circumscriu activităţilor specifice muncii de judecător, neevidenţiindu-se vreo îndeplinire defectuoasă a acestora.
Hotărârile pronunţate de magistraţi pot fi cenzurate în căile de atac prevăzute de lege, reformarea acestora fiind de competenţa instanţelor de control judiciar, cum de altfel s-a şi întâmplat în cazul petentului, soluţia instanţei de fond fiind menţinută în căile ordinare de atac.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2439/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2443/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
