ICCJ. Decizia nr. 2463/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2463/2006
Dosar nr. 33860/3/2005
Şedinţa publică din 14 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1578din 12 decembrie 2005 s-a dispus între altele, condamnarea inculpatului A.Şt.D., la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în condiţiile art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 80 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul a mai fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru o altă infracţiune de tâlhărie, în condiţiile art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 80 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1723 din 11 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria sector 2, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute în final 8 ani şi 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 7 octombrie 2003 la 28 noiembrie 2003.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu inculpatul minor A.M., acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente A.N. şi A.J., la plata către partea vătămată B.I.C. a sumei de 130 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, la data de 5 iulie 2005, în timp ce se deplasau prin Parcul Herăstrău, inculpatul A.S.M. (minor) şi A.Şt.D., însoţiţi şi de un câine, au observat un grup format din mai multe persoane, luând hotărârea să-i deposedeze de bunuri.
Ajungând într-un loc mai retras, inculpaţii au cerut tinerilor respectivi să le dea tot ce au prin buzunare, pentru că altfel, îi vor tăia cu un briceag şi vor da şi drumul câinelui din lesă.
În aceste condiţii, datorită stării de temere, părţile vătămate P.C.A. şi B.I.C. le-au înmânat inculpaţilor telefoanele lor mobile, iar inculpatul A.Şt.D. a smuls de la gâtul părţii vătămate B.I.C. un lănţişor din aur.
Bunurile au fost ulterior vândute unor persoane de bună credinţă, iar prejudiciul cauzat părţii vătămate P.C.A. a fost integral acoperit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.Şt.D. criticând-o în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, susţinând că aceasta este prea severă.
Prin Decizia penală nr. 104/ A din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a probatoriilor administrate şi o corectă aplicare a criteriilor generale instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nemulţumit de hotărârile pronunţate inculpatul a declarat recurs menţinând criticile formulate în apel.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs invocat de recurent se încadrează în cazul de casare a hotărârilor prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar nu subzistă în cauză.
Instanţele au analizat criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, dar şi împrejurările săvârşirii acesteia şi persoana inculpatului.
Inculpatul a săvârşit infracţiunea în forma calificată, este recidivist, manifestând perseverenţă infracţională după ce a beneficiat de suspendare sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare, infracţiunea a fost săvârşită împreună cu un minor, nu are ocupaţie, în prezent este arestat în altă cauză.
Toate aceste considerente justifică pe deplin pedeapsa aplicată recurentului, fiind de natură a atinge scopul preventiv şi educativ prevăzut de legiuitor.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Şt.D. împotriva deciziei penale nr. 104/ A din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2447/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2465/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
