ICCJ. Decizia nr. 2443/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2443/2006
Dosar nr. 4084/1/2006
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 20 octombrie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarii P.F. şi C.C. din cadrul I.P.J. Bihor, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât nu există fapta penală şi nici învinuiţi în cauză.
S-au reţinut următoarele:
Petiţionarul C.M.E. aflat în Penitenciarul Rahova a formulat plângere penală împotriva subcomisarului P.F. – S.C.P. – Compartiment Arest al I.P.J. Bihor şi împotriva subcomisarului C.C. din cadrul I.P.J. Bihor, solicitând cercetări penale sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu referire la rapoartele pe care le-au întocmit, la data de 13 iunie 2005, trimise instanţelor investite cu plângere împotriva rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, art. 2781 C. proc. pen.
Întrucât C.M.E. a formulat plângeri penale împotriva mai multor persoane acuzându-i de starea actuală a danturii sale considerând că nu a beneficiat de asistenţă stomatologică în sistemul penitenciar. În dosarul nr. 157/P/2003 al Parchetului Curţii de Apel Oradea s-au efectuat acte premergătoare faţă de dr. M. de la cabinetul Penitenciarului Oradea, iar prin rezoluţia din 21 noiembrie 2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, rezoluţia de netrimitere în judecată a procurorului fiind în prezent pe rolul instanţelor investite cu plângere în baza art. 2781 C. proc. pen.
La solicitarea instanţei de judecată pentru verificarea actelor de cercetare penală efectuate în dosarul nr. 157/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cei doi subcomisari P.F. şi C.C. au întocmit rapoartele datate 13 iunie 2005 în care menţionează „nu îmi amintesc ce dantură avea condamnatul C.M.E. la încarcerare în Arestul I.P.J. Bihor întrucât nu am atribuţii în acest sens" (raportul subcomisarului P.F.), „nu ştiu ca învinuitul C.M.E. să fi avut probleme dentare la data anchetării, eu personal nu am observat dacă dantura lui este completă sau dacă avea lucrări dentare" (raportul subcomisarului C.C.).
Nici unul dintre cei doi poliţişti nu au atribuţii de verificare a dentiţiei persoanelor introduse în arestul I.P.J. Bihor şi nici ulterior nu au atribuţii de a acorda asistenţă medicală stomatologică persoanelor aflate în Arestul I.P.J. Bihor.
În atare condiţii, afirmaţiile făcute de cei doi poliţişti în rapoartele întocmite nu au caracter mincinos.
Deţinutul C.M.E. a formulat plângere penală împotriva ofiţerului activ cu gradul de comisar şef la C.M.J. Bihor – specialitatea medic primar internist, dr. C.M., având funcţia de şef al C.M.J. Bihor şi împotriva doctorului C.A., ofiţer activ cu gradul de comisar şef la C.M.J. Bihor în specialitatea medic stomatolog. În dosarul nr. 4/P/2005 s-au efectuat acte premergătoare la plângerea penală a deţinutului C.M.E. prin care îi acuza pe cei doi medici de starea actuală a danturii sale şi de asistenţă stomatologică defectuoasă în sistemul penitenciar.
Prin rezoluţia din 1 februarie 2004 dată în dosarul nr. 4/P/2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi medici.
S-a reţinut că dr. C.M. a acordat asistenţă medicală persoanelor introduse în Arestul I.P.J. Bihor, el fiind cel care a efectuat consultul arestatului C.M.E. la data introducerii în arest (23 octombrie 1999). Cum dr. C.M.C. are specialitatea de medic primar internist consultul efectuat asupra deţinutului C.M.E. la data introducerii în arest s-a referit la specialitatea sa de medic internist şi nu de medic stomatolog, astfel că dr. C.M. nu şi-a permis să completeze formularul la rubrica „dentiţie", neavând specialitatea de medic stomatolog.
După data introducerii în Arestul I.P.J. Bihor a lui C.M.E., medicul C.A., specialist stomatolog i-a acordat asistenţă medicală de specialitate începând cu data de 7 decembrie 1999, întocmind fişe medicale în acest sens.
După transferul lui C.M.E. la Penitenciarul Oradea a beneficiat la solicitarea sa de consultaţii medicale şi tratament prescris de medicul M. din cadrul cabinetului stomatologic al Penitenciarului Oradea.
Medicii stomatologi din cadrul D.G.P. s-au pronunţat prin actul existent în dosarul nr. 4/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea că starea actuală a danturii deţinutului C.M.E. nu are drept cauză asistenţa stomatologică ce i-a fost acordată în sistemul penitenciar şi că la data introducerii în arest acesta prezenta dentiţie parţială.
Pentru că nu s-a completat la data introducerii în arest fişa medicală a arestatului la rubrica „dentiţie" şi nu s-a evidenţiat în acest act situaţia danturii deţinutului în momentul introducerii în arest, C.M.E. a înţeles să-i acuze de asistenţă stomatologică defectuoasă pe medicul M. (de la cabinetul stomatologic al Penitenciarului Oradea faţă de care s-au efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 157/P/2003) şi apoi pe medicii C.M., specialist primar internist şi C.A., medic stomatolog, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 4/P/2005.
În prezenta cauză C.M.E. îi acuză de fals în înscrisuri sub semnătură privată pe subcomisarul P.F. şi C.C. care au întocmit rapoartele din 13 iunie 2005 la cererea instanţei de judecată, menţionând că nu au avut ca atribuţii de serviciu să facă constatări în legătură cu starea danturii deţinutului. Ori această situaţie este reală şi nu conferă caracter mincinos acestor susţineri făcute de cei doi poliţişti.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere potrivit art. 278 C. proc. pen., susţinând că cei doi ofiţeri de poliţie se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât în rapoartele întocmite au atestat fapte necorespunzătoare adevărului în ce priveşte starea de sinceritate a petentului.
Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionari, motivându-se în esenţă că soluţia dată în cauză este legală şi temeinică.
După respingerea plângerii, petiţionarul a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere la Curtea de Apel Oradea, solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea continuării cercetărilor.
Prin Decizia penală nr. 11/ P din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins. ca nefondată, plângerea formulată de petent.
Se motivează că în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi ofiţeri de poliţie întrucât, potrivit probelor administrate în cauză, nici unul din aceştia nu au atribuţii de verificare a dentiţiei persoanelor introduse în arestul I.P.J. Bihor şi nici atribuţii privind acordarea asistenţei stomatologice a acestor persoane.
Petiţionarul a declarat recurs nemotivat.
În faţa instanţei a reiterat critici în faţa primei instanţe că greşit s-a dispus neînceperea urmăririi faţă de cei doi ofiţeri de poliţie, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor penale şi trimiterea în judecată a acestora.
Recursul este nefondat.
Din moment ce subcomisarii P.F. şi C.C. din cadrul I.P.J. Bihor nu au avut ca atribuţii de serviciu verificarea dentiţiei persoanelor din Arestul I.P.J. Bihor şi nici în ceea ce priveşte asistenţa stomatologică a deţinuţilor, în mod corect s-a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei dată în dosarul nr. 151/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea de neîncepere a urmăririi penale faţă de aceşti ofiţeri de poliţie, precum şi a rezoluţiei dată de procurorul general de la acelaşi parchet dată în dosarul nr. 401/VIII/2005.
Nu se constată nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie care să ducă la nulitatea sentinţei, aceasta fiind temeinică şi legală.
Recursul fiind nefondat urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 11/ P din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2442/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2447/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
