ICCJ. Decizia nr. 2439/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2439/2006
Dosar nr. 3855/1/2006
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Iaşi, s-au dispus următoarele:
Condamnă inculpatul B.B., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului B.B. prin sentinţa penală nr. 559 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Podu Turcului, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi cumulează aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani şi 7 luni închisoare.
Condamnă inculpatul A.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.
Interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Obligă inculpaţii să achite în solidar părţii civile L.D. suma de 6 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Constată recuperată prin restituire drujba sustrasă.
Obligă inculpaţii să achite fiecare câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 7 iunie 2004, în jurul orelor 10,00, partea vătămată L.D. s-a deplasat în pădurea Negraia, împreună cu martorii OG, OG şi T.V., pentru a tăia cu drujba nişte arbori ce îi aparţineau celui din urmă.
În timp ce partea vătămată tăia arborii, în pădure a intrat o turmă de oi, pe care o păzea inculpatul B.B., în apropiere aflându-se şi inculpatul A.M., angajatul lui B.B. la stână.
Partea vătămată L.D. a lăsat drujba jos, lângă căruţele cu care venise şi s-a apropiat de inculpatul B.B., reproşându-i că a intrat cu oile în pădure, care distrug lăstarii, acelaşi lucru fiind reproşat inculpatului şi de martorul T.V.
Inculpatul B.B. s-a comportat însă ameninţător şi i-a chemat în ajutor pe inculpatul A.M. ca şi pe celelalte persoane aflate probabil la furat lemne, care s-au apropiat în fugă de partea vătămată.
Inculpaţii B.B. şi A.M. s-au apropiat de persoanele cu care venise în pădure partea vătămată şi i-au agresat pe numiţii T.V., OG şi OG, timp în care partea vătămată L.D. şi-a luat drujba de jos şi a fugit, dar a fost urmărită de cei 2 inculpaţi.
T.V., OG şi OG au fugit cu căruţele. L.D. a fost ajuns din urmă şi lovit în spate cu muchia unei securi de inculpatul A.M., a căzut la pământ, după care a fost bătut cu picioarele de cei doi inculpaţi.
Martorii T.V. şi O. nu au perceput acest moment, dar au auzit ţipetele lui L.D., care striga cerându-le inculpaţilor să nu-l mai lovească.
După ce L.D. a fost bătut de cei doi inculpaţi, B.B. i-a smuls drujba din mână, iar A.M. l-a ameninţat cu un cuţit, după care inculpaţii au plecat având asupra lor drujba părţii vătămate.
Aceasta a încercat să se apropie de inculpaţi, le-a solicitat să-i înapoieze drujba, însă inculpaţii au răspuns prin ameninţări, pentru a păstra bunul sustras părţii vătămate, astfel că L.D. a renunţat şi a plecat.
Ulterior, partea vătămată L.D. s-a întâlnit cu T.V., OG şi OG, care au văzut că L.D. nu mai avea drujba şi purta urme de violenţă pe faţă, acuza dureri de spate. Partea vătămată le-a relatat că cei doi indivizi l-au urmărit şi l-au lovit cu muchia unui topor, i-au pus cuţitul la gât, l-au lovit şi l-au deposedat de drujbă, că după ce a fost bătut şi deposedat de drujbă le-a cerut inculpaţilor să-i restituie acel obiect, însă a fost ameninţat cu moartea.
După săvârşirea infracţiunii, cei doi inculpaţi au plecat cu drujba la stână, iar ulterior, în aceeaşi zi, au dus-o la domiciliul lui B.B., unde au ascuns-o într-un şifonier, după care s-au întors la stână.
În timpul nopţii, la stână au venit lucrătorii de poliţie, care făceau investigaţii şi i-au întrebat pe inculpaţi dacă ştiu ceva despre o drujbă, iar aceştia au susţinut că nu cunosc nimic.
După plecarea poliţiştilor, inculpaţii au revenit la domiciliul lui B.B. şi au luat drujba din casă, ascunzând-o pe câmp, în nişte boscheţi.
După două zile, inculpatul B.B. a luat drujba de pe câmp şi a ascuns-o sub nişte fân, în podul grajdului său, unde a fost găsită de organele de poliţie cu ocazia efectuării la 11 iunie 2004 a unei percheziţii domiciliare.
Partea vătămată L.D. a fost expertizată medico-legal, rezultând că urmare a agresiunii comise împotriva sa de inculpaţi, a suferit leziuni traumatice de tipul plăgii, tumefacţiei, excoriaţiei şi echimozei, ce s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur şi pot data din 7 iunie 2004, leziuni ce necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii care au criticat-o sub aspectul greşitei condamnări şi susţinând că nu au săvârşit infracţiunea de tâlhărie, iar în subsidiar au solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 30 din 17 februarie 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul reţinând că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită cu toate probele administrate în cauză, neexistând vreun dubiu că inculpaţii sunt autorii faptei de tâlhărie.
S-a reţinut că şi tratamentul sancţionator este corect evaluat şi că deşi inculpaţii nu au fost sinceri pe parcursul procesului penal li s-au acordat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au formulat recurs, critica vizând individualizarea pedepselor.
Recursul este nefondat.
Instanţele au acordat circumstanţe atenuante şi au aplicat inculpaţilor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că o redozare în sensul reducerii pedepselor nu se justifică.
Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursurile declarate de inculpaţii A.M. şi B.B. împotriva deciziei penale nr. 30 din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M. şi B.B. împotriva deciziei penale nr. 30 din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2436/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2442/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
