ICCJ. Decizia nr. 2557/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2557/2006
Dosar nr. 464/1/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta I.M. s-a adresat cu plângere la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de subcomisarul M.Şt. şi agentul principal de poliţie C.I. din cadrul Poliţiei municipiului Brăila, precum şi a procurorului C.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pentru săvârşirea infracţiunilor de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen., şi represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen.
În susţinerea plângerii petenta a arătat că subcomisarul M.Şt. şi agentul principal de poliţie C.I., delegaţi să efectueze cercetări penale în dosarul în care a avut calitatea de învinuită au cercetat-o abuziv, dovadă fiind faptul că Judecătoria Brăila a încetat procesul penal faţă de ea, iar procurorul C.M. în mod abuziv a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa şi a trimis-o în judecată.
Efectuându-se cercetări prealabile, parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin rezoluţia din 16 martie 2005, dată în dosarul nr. 33/P/2005, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei persoane întrucât în cauză nu a fost comisă nici o faptă cu caracter penal, aceştia desfăşurându-şi activitatea în limita competenţelor stabilite de lege.
Împotriva rezoluţiei pronunţată de procuror s-a adresat cu plângere, procurorului şef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care a respins-o prin rezoluţia din 14 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 457/II/2/2005, menţinând rezoluţia atacată.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii, petenta I.M. s-a adresat cu plângere la Curtea de Apel Galaţi solicitând desfiinţarea sentinţei penale nr. 936/2004, rezoluţiile nr. 33/2005 şi 457/2005 ca netemeinice şi nelegale „întrucât nu există faptă penală, există un act financiar bancar cu caracter şi putere juridică, fără convenţie notarială", situaţie în care a fost trimisă în judecată pe nedrept, câtă vreme avea împuternicire pentru a efectua operaţii bancare de creditare sau debitare pentru partea vătămată O.O.
Prin aceeaşi plângere petenta a solicitat „imputarea sumei de 9 milioane lei pentru cei trei, pentru că aşa a fost forţată să scrie" de poliţie, iar ca titlu de daune şi despăgubiri să fie obligaţi la plata sumei de 5000 Euro, consecinţă a faptului că a fost pe nedrept trimisă în judecată, a fost traumatizată, măsurată, fotografiată de către agenţii de poliţie care nu i-au spus cine i-a făcut plângere.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 57/ F din 13 septembrie 2005, respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.M. împotriva soluţiei dată în dosarul nr. 33/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a rezoluţiei nr. 457/II/2/2005 a procurorului general de la acelaşi parchet.
În motivarea acestei hotărâri, s-a arătat că, contrar susţinerilor petentei, corect s-a reţinut că verificările efectuate de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi sunt complete şi temeinic efectuate, iar din probatoriul administrat rezultă că petenta a scos din contul părţii vătămate, cont pentru care a avut o împuternicire legală, suma totală de 800.000 lei, sumă de care a dispus în scop personal fără acordul acesteia.
S-a mai arătat că susţinerea petentei potrivit căreia folosirea sumei de bani s-a făcut cu acordul părţii vătămate nu a fost confirmată de aceasta.
În ce priveşte afirmaţia petentei că ar fi fost constrânsă de lucrătorii de poliţie să recunoască fapta pentru care a fost cercetată, nu s-a dovedit a fi reală, susţinerea sa nefiind confirmată de probe.
Cu privire la infracţiunea de represiune nedreaptă pentru care a fost reclamată procurorul C.M. s-a arătat că în mod corect s-a reţinut că nu există, întrucât aceasta nu a pus în mişcare acţiunea penală şi nici nu a dispus trimiterea în judecată a petiţionarei, constatând doar că fapta care ar putea fi reţinută în sarcina acesteia ar constitui infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., motiv pentru care plângerea a fost direcţionată instanţei de judecată, în baza art. 285 C. proc. pen., iar, în final acţiunea penală împotriva petentei a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate O.O., potrivit art. 279 alin. (1) şi (2) lit. a) C. proc. pen., fără ca în faţa instanţei aceasta (petenta) să solicite administrarea de probe prin care să dovedească contrariul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta I.M. prin care a solicitat a se constata că este netemeinică şi nelegală cu consecinţa casării acesteia, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea în judecată a celor 2 poliţişti şi a procurorului, menţionaţi pentru comiterea faptelor de arestare nelegală, cercetare abuzivă şi represiune nedreaptă.
Recursul declarat de petenta I.M. este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar, efectuate în cursul cercetării prealabile nu rezultă că poliţiştii M.Şt. şi C.I. desemnaţi să facă cercetări la plângerea părţii vătămate O.O. şi-au depăşit atribuţiunile conferite de lege, în sensul că ar fi constrâns pe petentă să recunoască o anume faptă şi nici că ar fi exercitat asupra ei acte de natură să-i altereze voinţa, ori să-i aducă atingere integrităţii fizice. Simpla susţinere a petentei care nu este confirmată de nici o probă nu poate constitui temei al tragerii la răspundere a unei persoane motiv pentru care în mod justificat nu s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestora.
Nici în ce priveşte pe procurorul C.M. nu se poate reţine că ar fi săvârşit vreo faptă cu caracter penal, câtă vreme pe baza probelor de la dosar, a constatat că fapta pentru care a fost reclamată petenta ar putea constitui o faptă penală, care se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate, caz în care, fără a pronunţa vreo soluţie, legal a trimis dosarul instanţei de judecată pentru a proceda în consecinţă.
Constatând că recursul declarat de petenta I.M. este nefondat urmează a fi respins, ca atare, şi a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.M. împotriva sentinţei penale nr. 57/ F din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2563/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
