ICCJ. Decizia nr. 2587/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2587/2006

Dosar nr. 37397/2/2005

Şedinţa publică din 19 aprilie 2006

Examinând recursul de faţă constată:

Prin sentinţa penală nr. 1848 din 1 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A. împotriva sentinţei penale nr. 1031 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a reţinut că în motivarea cererii condamnatul a susţinut că faptele pentru care a fost condamnat nu au fost dovedite şi că pedeapsa aplicată este prea mare, iar aceste motive nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 976/ A din 12 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reţinând că în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că în cererea formulată nu au fost arătate fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţe la judecarea cauzei şi pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Pe de altă parte s-a reţinut că pe calea revizuirii nu este posibilă redozarea pedepsei.

S-a concluzionat că în mod corect prima instanţă a respins cererea de revizuire.

Revizuientul a declarat recurs susţinând că neîntemiat i s-a respins cererea de revizuire.

Recursul va fi examinat prin prisma dispoziţiilor art. 3959 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., dar şi a art. 3959 alin. (3) C. proc. pen.

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.

Revizuientul a susţinut că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat dar nu a invocat nici una din împrejurările prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să fi determinat pronunţarea greşită a condamnării.

Pe de altă parte, aşa cum corect s-a reţinut, greşita individualizare a pedepsei nu constituie motiv de revizuire.

În consecinţă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, soluţia de respingere a cererii este legală şi temeinică.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul-condamnat D.A. împotriva deciziei penale nr. 976/ A din data de 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală si pentru cauze cu minori si de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 2582/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2588/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2587/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs