ICCJ. Decizia nr. 2548/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2548/2006
Dosar nr. 35865/3/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1254 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2354/2000 de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare, dispunând că execute 10 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă, perioada reţinerii şi a restului preventiv, începând cu data de 03 august 2005.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi inculpatul P.I.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 621 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1133/2004, a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţă de 10 ani închisoare, dispunând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., şi i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
De asemenea, în baza art. 67 alin. (3) C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului, P.I.A., ca pedeapsă complementară.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 03 august 2005.
În baza art. 118 C. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 4,35 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator şi depusă la camera de corpuri delicte.
S-a dispus restituirea către inculpatul E.A. a două telefoane mobile, marca Nokia şi Motorola, iar către inculpatul P.I.A. a unui telefon mobil marca Samsung.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare către stat câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările dosarului a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt.
În ziua de 01 august 2005, numitul S.L.D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, a formulat un denunţ pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind pe E.A. despre care afirma că are cunoştinţă că vinde heroină cu 2.000.000 lei gramul.
Ca urmare a acestui denunţ, la 03 august 2005, în jurul orelor 11,30, denunţătorul împreună cu martorul HG s-au prezentat la organele de poliţie, arătând că sunt de acord să colaboreze pentru prinderea şi tragerea la răspundere penală a acestuia.
Organele de cercetare penală au marcat suma de 10.000.000 lei, formată din bancnote a 500.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, pentru a fi folosită în vederea cumpărării a 5 grame de heroină.
În acest context, denunţătorul S.L.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul E.A., stabilind ca loc de întâlnire, str. Cobălcescu în apropierea domiciliului acestuia şi ca oră, 14,00.
Cei doi martori s-au deplasat împreună cu un lucrător de poliţie cu autoturismul în zona stabilită, şi, cum inculpatul întârzia, a fost apelant, astfel că, după cca. 5 minute, inculpatul a sosit, s-a apropiat de autoturism după care a urcat şi a cerut banii de la martorul denunţător S.L.D., spunându-i că marfa o va primii în cca. 30 de minute, însă acesta a refuzat, spunând că vrea „marfa pe loc", astfel că inculpatul a sunat o persoană căruia i-a cerut să aducă marfa.
După cca. 2 minute de aşteptare, de autoturism s-a apropiat un tânăr, care a fost identificat ulterior în persoana inculpatului P.I.A., care a urcat în autoturism şi i-a cerut martorului denunţător să se deplaseze spre zona Unirii, însă, la intersecţia Splaiul Unirii – Podul Izvor, autoturismul s-a defectat, astfel că inculpatul P.I.A. s-a deplasat singur spre zona Unirii şi după cca. 30-45 de minute, s-a reîntors, după care, i s-au înmânat inculpatului E.A. cei 10.000.000 lei, care l-a rândul său i-au fost daţi inculpatului P.I.A., iar acesta în schimb i-a dat o punguţă, care ulterior s-a stabilit că în ea se afla heroină.
La scurt timp au apărut organele de poliţie, au fost identificaţi inculpaţii care au recunoscut, iar substanţa adusă de către inculpatul P.I.A. şi dată inculpatului E.A. s-a constatat ca fiind „heroină".
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a apreciat că fiecare dintre inculpaţi au comis fapta ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Faţă de conţinutul fişelor de cazier existente la dosar, rezultă că E.A. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoare, ultima fiind în anul 2000, de 10 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 2354 din 27 iunie, de către Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, pentru tâlhărie şi din care s-a liberat condiţionat când mai avea un rest de 1254 zile, iar P.I.A., de asemenea, a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoare, ultima fiind de 5 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 1133/2004, de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, din care s-a liberat condiţionat când mai avea un rest de 621 zile, a fost reţinută stare de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Prin urmare, faţă de încadrarea juridică dată faptelor şi reţinând vinovăţia, au fost condamnaţi inculpaţii la pedepse de câte 10 ani închisoare fiecare.
La individualizarea şi aplicarea pedepselor s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, o pedeapsă de câte 10 ani închisoare aplicată inculpaţilor este de natură să ducă la reeducarea acestora.
În raport de conţinutul fişelor de cazier şi potrivit ultimelor condamnări ale inculpaţilor din care aceştia s-au liberat condiţionat în perioada când nu expirase durata de executare a pedepselor la care au fost condamnaţi, în temeiul art. 61 C. pen., au fost revocate liberările condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de către fiecare inculpat, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată, dispunând ca fiecare dintre aceştia să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, prin privare de libertate.
S-a aplicat faţă de cei doi inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa fiecăruia timpul executat preventiv.
În conformitate cu prevederile art. 118 C. pen., cu referire la art. 17 din Legea specială nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 4,35 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către cei doi inculpaţi, care au invocat un motiv comun, vizând greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare în raport de atitudinea sinceră şi plină de regret cu privire la comiterea infracţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat apelurile declarate de către cei doi inculpaţi, în raport de motivul comun invocat, de actele şi lucrările existente la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi, prin Decizia penală nr. 149 din 23 februarie 2006, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei, s-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor în raport de faptul că instanţa de fond a interpretat în mod just prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), când a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsă de natură să ducă la reeducarea inculpaţilor.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs numai de către inculpatul P.I.A., care a invocat acelaşi motiv ca şi în apel, referitor la greşita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 10 ani închisoare este mare, faţă de poziţia sinceră manifestată pe tot parcursul desfăşurării procesului penal.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat care a constituit şi critică în apel, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazul de casare înscris la pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, dar şi din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate.
Desigur că, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 10 ani-20 ani închisoare, dar şi datele personale ale acestuia care este recidivist şi persistă în comiterea de fapte cu un grad ridicat de pericol social.
Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului este la limita minimă prevăzută de lege şi la individualizarea acesteia s-a ţinut seama şi de sinceritatea sa, astfel că, nu sunt temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanţe atenuante personale şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei sub limita minimă de 10 ani închisoare.
Pedeapsa de 10 ani închisoare este just individualizată şi reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea recurentului şi să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.
Conchizând că, în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., iar din oficiu nu se constată cazuri de casare, în sensul pct. 3 de la acelaşi articol, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.A., împotriva deciziei penale nr. 149 din24 februarie 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 03 august 2005, la 18 aprilie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2547/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2551/2006. Penal → |
|---|
