ICCJ. Decizia nr. 2588/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2588/2006
Dosar nr. 38272/2/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 27 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul N.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, N.I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 11/2002 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1494 din 25 martie 2003a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, învederând instanţei că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate de reviziuentul condamnat, instanţa de fond a considerat că acestea nu se încadrează în cele 5 cazuri de revizuire limitativ prevăzute de art. 384 C. proc. pen.
Reţine instanţa de fond că motivul invocat de revizuient, respectiv existenţa unor acte medicale care dovedesc starea precară de sănătate a acestuia l-ar fi îndreptăţit pe revizuientul condamnat să solicite eventual o întrerupere a executării pedepsei şi nu o revizuire.
Împotriva acestei sentinţe penale revizuientul a formulat apel, în termen legal criticând sentinţa penală sus-arătată sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire.
Astfel, acesta a învederat instanţei de apel că nu a fost avută în vedere situaţia reală dintre revizuient şi tatăl acestuia (victima) la momentul săvârşirii faptei.
A precizat revizuientul condamnat că, administrându-se probatoriile solicitate s-ar fi dovedit existenţa provocării şi s-ar fi diminuat astfel cuantumul pedepsei aplicate, prin schimbarea încadrării juridice.
Apelul formulat a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţându-se Decizia penală nr. 1008/ A din 19 decembrie 2005.
Şi împotriva acestei decizii penale revizuientul condamnat a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei revizuientul condamnat a arătat că temeiul juridic al revizuirii este dat de prevederile art. 394 lit. b), c) şi d) C. proc. pen.
A indicat acesta că faptul că „martorii L.I. şi N.I. s-au declarat de acord să declare adevărul" întrucât cu ocazia audierii lor la parchet nu au depus întâmpinare conform celor întâmplate şi cunoscute de ei.
Totodată, revizuientul condamnat arată că martorii N.V. şi N.C. aflaţi în relaţii de prietenie cu victima au dat declaraţii neconforme adevărului, mărturii în baza cărora s-a stabilit vinovăţia sa faţă de fapta reţinută în sarcina sa.
Analizând recursul de faţă sub aspectul motivelor invocate de revizuient cât şi din oficiu în conformitate cu art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., curtea apreciază că recursul e nefondat Decizia penală atacată fiind legală şi temeinică.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect a procedat instanţa de apel care a respins apelul, ca nefondat, reţinând că revizuirea, cale extraordinară de atac poate fi cerută numai în cazuri limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Pe cale revizuirii, cale extraordinară de atac, nu e posibilă o suplimentare a probatoriului pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele de judecată care au soluţionat cauze în fond, apel, recurs.
Totodată vor fi avute în vedere prevederile art. 385 pct. 1 C. proc. pen., conform căreia în: „situaţiile care constituie cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) şi d) C. proc. pen., se dovedesc prin hotărâre judecătorească, sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei".
În speţă, revizuientul invocând faptul că martorii audiaţi în cauză nu sunt obiectivi datorită relaţiilor de prietenie pe care le aveau cu victima, caz neprevăzut în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Curtea apreciază recursul, ca nefondat, urmând a-l respinge, ca atare, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul - condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 1008/ A din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2590/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
