ICCJ. Decizia nr. 2541/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2541/2006
Dosar nr. 38518/2/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1395 din 3 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul C.I.A., la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzut de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latura civilă, în baza dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din acelaşi cod, şi cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.G., inculpatul fiind obligat să plătească suma de 150.000.000 lei cu titlu de daune morale şi 60.000.000 lei daune materiale.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plată cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, a sumei de 1.080.933 lei părţii civile C.A.S.M. Bucureşti.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
C.C.Şt., însoţit de 8 prieteni, în noaptea de 31 decembrie 2004, a petrecut o parte din revelion într-un apartament situat în str. Libertate, aici el având unele mici altercaţii verbale şi fizice cu H.M. La un moment dat, acesta din urmă s-a dus la petrecerea unde se afla şi inculpatul, după care, toţi s-au deplasat la un local, iar H.M., povestindu-i despre incident, i-a cerut ajutor pentru „a rezolva problemele". Grupul tinerilor odată ajuns în apropierea localului, s-a întâlnit cu C.C.Şt., acesta fiind în compania lui D.I.R. Cunoscând că între cei doi au avut loc incidente, D.D.N., i-a cerut lui D.I.R. să intre în local şi să-i anunţe pe amicii lor în dorinţa de a preîntâmpina alt conflict.
H.M. s-a apropiat de C.C.Şt. care se sprijinea de un autoturism, i-a impus şi i-a cerut socoteală pentru cele ce se petrecuseră între ei.
La rândul lui, inculpatul l-a admonestat pe D.D.N., acesta s-a întors spre el, a văzut că avea un cuţit îndreptat spre corpul lui şi l-a atenţionat asupra consecinţelor. Totuşi, inculpatul l-a lovit în zona stângă a abdomenului, tânărul fugind.
Prietenii lui C.C.Şt. l-au văzut pe acesta întins pe caldarâm, în spatele autoturismului de care se sprijinise, D.I.R. observând că inculpatul avea sânge pe mâini. Inculpatul a fost indicat ca fiind cel care a lovit şi de Şt.Ş.S., prieten cu el. După derularea evenimentului, inculpatul şi Şt.Ş.S. prieteni cu el. După derularea evenimentului, inculpatul şi Şt.Ş.S. au fugit.
Raportul de expertiză medico-legală a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs prin hemoragie internă şi externă, consecutivă plăgilor profunde de la nivelul hemitoracelui stâng transfixiante pulmonar penetrante cardio-aortic, determinate prin acţiunea unui obiect dur, de tip înţepător tăietor.
Actul a mai reţinut că victima a suferit două lovituri de cuţit care au produs o plagă lungă de 12-13 cm., ce a traversa lobul superior al plămânului stâng şi a penetrat artera aortă, şi o altă plagă, de aceleaşi dimensiuni, aceasta traversând lobul superior al plămânului, cu pătrundere în inimă. Sângele recoltat de la cadavru conţinea 1,35 gr. %o alcool, iar urina, 2,5 gr. %o alcool.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri partea civilă C.G. şi inculpatul.
Partea civilă a criticat hotărârea pentru nelegalitate în ce priveşte soluţionarea laturii civile, sens în care a motivat că sumele acordate ca despăgubiri materiale şi morale sunt neconforme probelor şi suferinţelor cauzate de fapta inculpatului care a avut ca consecinţă pierderea vieţii unicului său fiu.
În apel, inculpatul a cerut achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, sau schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 117 din 15 februarie 2006, a admis apelul formulat de partea civilă, a desfiinţat sentinţa şi a majorat cuantumurile despăgubirilor materiale la 69.500.000 lei şi al despăgubirilor morale la 200.000.000 lei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva hotărârilor pronunţate în apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, el nefiind vinovat de săvârşirea faptei de omor calificat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei se reţine că probatoriul administrat a conturat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Astfel, în declaraţiile date în faza de urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, la reconstituire el apărându-se însă cu precizarea că nu a urmărit uciderea victimei, ci doar îndepărtarea ei întrucât a fost lovit şi cuţitul l-a găsit pe jos.
În faţa judecătorului, cu ocazia audierii în vederea luării măsurii arestării sale preventive, inculpatul a susţinut că briceagul l-a luat de acasă. Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a susţinut că nu a avut asupra sa cuţit, ci, atunci când s-a apărat în faţa loviturii pe care i-a aplicat-o victimei, a văzut pe jos un cuţit, l-a luat şi, cu el, a aplicat mai multe lovituri „în disperare, în mod haotic".
Apărările inculpatului au fost înlăturate motivat, probele administrate constând în situaţia de fapt şi vinovăţia.
Martorul H.M. a declarat că, în timp ce se deplasau către C., inculpatul i-a arătat un cuţit şi, i-a spus să stea liniştit, că el va rezolva situaţia. În aceeaşi ordine de idei martorul Şt.Ş.S., a declarat că imediat după lovirea victimei, a văzut în mana inculpatului un cuţit a cărei lamă era murdară de sânge, l-a întrebat pe acesta ce a făcut, inculpatul răspunzându-i că l-a tăiat şi că probabil l-a omorât pe cel care căzuse. Despre faptul că inculpatul avea în mână un cuţit, a relatat şi martorul D.D.N., acesta fiind în apropierea victimei, el, încercând să evite incidentul, chiar a fost atacat cu acelaşi cuţit.
Toţi martorii audiaţi în ambele faze ale procesului penal au declarat că victima era în stare avansată de ebrietate, astfel fiind exclusă participarea lui la o încăierare şi, totodată, că l-ar fi lovit pe inculpat cu pumnul în zona urechii.
Pentru considerentele expuse, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului fiind corect stabilite, de asemenea, încadrarea juridică dată faptei, recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Conform dispoziţiei art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 117 din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 2 ianuarie 2005, la 18 aprilie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2547/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
