ICCJ. Decizia nr. 2563/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2563/2006
Dosar nr. 22557/1/2005
(nr. vechi 6902/2005)
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petiţionarul condamnat P.G., deţinut în Penitenciarul Jilava şi aflat în executarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată de către Tribunalul Bucureşti, s-a adresat acestei instanţe, ca fiind competentă, cu cerere de întreruperea executării pedepsei, pe considerent că este grav bolnav iar afecţiunile pe care le are îi pun în pericol viaţa, întrucât nu se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P., astfel că se află în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
Faţă de obiectul cererii, instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul I.N.M.L. Mina Minovici, având ca obiective să se stabilească afecţiunile pe care le prezintă condamnatul, dacă acestea se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P şi dacă îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei.
În raport de conţinutul raportului de expertiză medico-legală, actele şi lucrările de la dosar, dispoziţiile înscrise la art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., instanţa a apreciat că cererea petiţionarului este nefondată şi, prin sentinţa penală 1153 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins-o.
În conformitate cu prevederile art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către petiţionarul condamnat, care a invocat în motivele de apel aceleaşi aspecte ca şi în cererea introductivă, în plus arătând că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, întrucât este grav bolnav şi îi sunt aplicabile prevederile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a examinat apelul declarat, în raport de criticile invocate, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 833/ A din 28 octombrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a motivat că apelantul-condamnat este bolnav, însă afecţiunile pe care le are se pot trata în reţeaua sanitară a D.G.P. şi nu-l pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei, astfel că, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi în spiritul dispoziţiilor înscrise la art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen.
Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către condamnat, în termen legal, în baza art. 3853 C. proc. pen., pe motiv că hotărârile pronunţate în cauză sunt vădit nelegale şi esenţial netemeinice, în sensul că, deşi este grav bolnav starea sănătăţii sale îngreunându-se, instanţele, printr-o interpretare eronată a actelor medicale cum şi a textelor de lege, i-au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Motivele de recurs invocate constituie caz de casare în sensul pct. 18 de la art. 3859 C. proc. pen., fiind comisă o eroare gravă de fapt în aprecierea probatoriului, când a fost respinsă cererea şi calea de atac a apelului.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, actele şi lucrările de la dosar, Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, cazul de casare prevăzut de pct. 18 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când pe baza unei expertize medico-legale se constată că cel condamnat suferă de o boală care îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei, situaţie în care aceasta se întrerupe până când condamnatul se găseşte în situaţia de a putea executa pedeapsa.
Din conţinutul raportului de expertiză medico-legală aflat la dosar, şi efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici, rezultă că recurentul condamnat suferă printre alte boli de diabet zaharat tip II insulino-necesitant, disilipidemie, scolioză dextro-concavă – discopatie lombară L2 - L3, boli care se pot trata în reţeaua sanitară a A.N.P. şi care nu îl pun în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
Aşa fiind, şi în raport de cele arătate, se constată că instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice când a apreciat că nu sunt temeiuri care să ducă la întreruperea executării pedepsei, întrucât recurentul condamnat, deşi prezintă unele afecţiuni, acestea nu sunt de natură încât să-l pună în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei şi care să nu poată fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P.
În consecinţă, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare iar potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., din oficiu nu se constată alte cazuri de casare care să ducă la reformarea hotărârilor, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 833/ A din 28 octombrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2582/2006. Penal → |
|---|
