ICCJ. Decizia nr. 2561/2006. Penal. Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2561/2006
Dosar nr. 4404/1/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1757/P/2005 la Tribunalul Argeş, condamnatul B.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 245 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Argeş prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a arătat că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea severă, impunându-se reducerea ei, iar fapta nu a fost comisă cu intenţie.
În cauză au fost efectuate cercetări de către procuror, conform art. 399 C. proc. pen., care în urma verificărilor efectuate a opinat pentru respingerea cererii de revizuire cu motivarea că aspectele învederate de condamnat nu se regăsesc între cazurile arătate în art. 394 C. proc. pen., pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa penală nr. 448 din 6 decembrie 2005, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. cu motivarea că aspectele invocate nu fac parte dintre cele expres şi limitativ arătate în art. 394 C. proc. pen. şi nici nu pot fi asimilate unor situaţii noi necunoscute cu ocazia judecării cauzei în fond şi căile de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul B.G., pe care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei solicitând desfiinţarea acesteia, trimiterea cauzei în care a fost condamnat pentru rejudecare, în vederea administrării de noi probe între care, efectuarea unei cercetări la faţa locului şi în final redozarea pedepsei.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 34/ A din 23 februarie 2006, a admis apelul declarat de condamnatul B.G. şi a casat hotărârea atacată numai în ce priveşte temeiul pe baza căruia i-a fost respinsă cererea de revizuire, în sensul că aceasta nu este inadmisibilă ci nefondată, cu motivarea că în timp ce inadmisibilitatea constituie o sancţiune procedurală, cu manifestare autonomă, care intervine atunci când se efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală sau chiar printr-un act procesual, în cazul revizuirii condamnatul exercită un drept ocrotit de lege, cu respectarea căilor procedurale şi a termenelor stabilite de lege, iar lipsa motivelor exprese prevăzute de art. 394 C. proc. pen., evidenţiază, de fapt, lipsa temeiurilor şi deci, netemeinicia cererii promovată în aceste condiţii.
S-a concluzionat că soluţia ce se impunea a fi pronunţată de prima instanţă era aceea de respingere a cererii de revizuire formulate de condamnatul B.G. ca nefondată.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul B.G. care a solicitat, în continuare, desfiinţarea hotărârii prin care a fost condamnat şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea administrării de noi probe, pentru stabilirea adevărului şi reducerea pedepsei.
Recursul declarat de condamnatul B.G. este nefondat.
În art. 394 C. proc. pen., sunt arătate în mod expres şi limitativ motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti.
Cum în cauză motivele invocate de condamnat nu se înscriu în nici unul din cele arătate în textul de lege menţionat şi nici nu a arătat ce anume probatoriu s-ar impune a fi făcut, dar care să nu fi fost cunoscute de instanţe la data judecării cauzei, în mod corect s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Întrucât, situaţia nu s-a schimbat nici în calea de atac a recursului, în sensul că recurentul condamnat nu a produs acte ori dovezi noi în sprijinul susţinerilor sale, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat şi a fi respins, ca atare, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.G. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2508/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2583/2006. Penal → |
|---|
