ICCJ. Decizia nr. 2613/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2613/2006

Dosar nr. 4711/1/2006

Şedinţa publică din 26 aprilie 2006

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4 din 6 ianuarie 2006, Tribunalul Cluj i-a condamnat pe inculpaţii:

- C.G., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e) C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

- K.T., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

- K.D.P., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e) C. pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

- K.I.A., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

- B.I.P., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi a fost dedusă prevenţia pentru fiecare de la 23 februarie 2005 la zi.

S-a constatat că părţile vătămate R.I. şi R.M. nu au formulat pretenţii civile.

Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanţa a reţinut, în fapt, că în cursul anului 2004, inculpatul C.G. a locuit o perioadă în comuna Geaca, satul Lacu, judeţul Cluj, la bunicul său C.G. şi în această perioadă a aflat că părţile vătămate R.I., 75 ani şi R.M., 67 ani, soţi, ar deţine în locuinţă sume importante de bani, provenite din vânzarea unei turme de oi.

Ca urmare, la data de 10 septembrie 2004, inculpatul C.G. s-a deplasat în comuna Floreşti, unde, prin intermediul inculpatului B.I.P. a luat legătura cu inculpaţii K.T., K.I.A. şi K.D.P. şi împreună au hotărât să deposedeze prin violenţă părţile vătămate de sumele de bani deţinute.

Cu autoturismul condus de inculpatul K.D.P., cei 5 inculpaţi s-au deplasat în satul Lacu, în jurul orelor 2,00, oprind la circa 200 metri de locuinţa părţilor vătămate, după care s-au îndreptat spre imobilul vizat.

Întrucât o parte dintre ei aveau cazier judiciar, inculpaţii, pe drum, şi-au tras propriii ciorapi pe mâini pentru a nu lăsa amprente iar inculpatul C.G. s-a mascat cu o căciulă cu tăieturi în zona ochilor, având în vedere că era singurul cunoscut de părţile vătămate.

După escaladarea porţii şi pătrunderea în curte, împrejurare în care inculpatul C.G. s-a tăiat la mâini, inculpaţii K.I.A. şi K.D.P. au spart uşa de la intrare, intrând toţi în casă.

Inculpaţii C.G., B.I.P. şi K.I.A. au pătruns în bucătărie unde dormea partea vătămată R.M. şi pe care au început să o lovească, în special în zona feţei, inculpatul K.I.A. acoperindu-i faţa cu perna pentru a împiedica să mai strige după ajutor. În acest timp ceilalţi inculpaţi căutau banii, răvăşind lucrurile din dulapuri şi alte spaţii de păstrare.

Auzind strigătele de ajutor ale soţiei sale, partea vătămată R.I., care dormea în altă cameră, a intenţionat să-i vină în ajutor însă a fost prinsă de gât de inculpatul K.T. iar inculpatul K.D.P. i-a aplicat mai multe lovituri.

Imobilizând cele două părţi vătămate, inculpaţii au răscolit în toate camerele, timp în care le mai aplicau lovituri victimelor, însă negăsind ce căutau, au părăsit imobilul, tot prin escaladarea porţii.

Inculpatul C.G. a plecat la locuinţa bunicului său, iar ceilalţi inculpaţi s-au întors cu autoturismul în comuna Floreşti.

A doua zi dimineaţa, chemate la faţa locului, organele de poliţie au găsit unul dintre ciorapii purtaţi de inculpatul C.G. sub un pat şi, pe baza urmei de miros, câinele de urmărire a condus echipa de anchetatori în stradă, unde, sub un podeţ, a fost descoperită şi perechea ciorapului folosit pentru luarea urmei, după care a ajuns în locuinţa şi până în camera în care dormea sus-numitul inculpat, lângă care a fost găsită şi o cârpă îmbibată cu sânge.

Inculpatul C.G., deşi a negat participarea la comiterea infracţiunii, în cele din urmă, supus şi testului poligraf, a recunoscut săvârşirea faptei, indicându-i şi pe ceilalţi inculpaţi şi detaliind modalitatea concretă de săvârşire.

Şi ceilalţi inculpaţi au recunoscut participarea lor la săvârşirea infracţiunii, prezentând însă diferit acţiunile concrete proprii pentru a-şi diminua contribuţia.

În cursul judecăţii toţi inculpaţii au revenit asupra acestor declaraţii, susţinând versiunea prezentată de inculpatul C.G., în sensul că, în adevăr, a venit în satul Lacu cu autoturismul însă în scopul de a lua de la locuinţa bunicului său, pe concubina sa, martora B.M. şi, că, pe drum, şi-a adus aminte că părţile vătămate îi datorau suma de 600.000 lei, urmare prestării unor lucrări agricole (a săpat la porumb) la începutul verii 2004 şi atunci, noaptea în jurul orelor 2,00, împreună cu inculpaţii K.I.A. şi B.I.P. (ceilalţi 2 inculpaţi, K.T. şi K.D.P., rămânând în autoturism) a intrat în curtea şi apoi în locuinţa părţilor vătămate, uşa fiindu-le deschisă de R.M.

Numai pentru că au refuzat să-i remită datoria, inculpatul C.G. împreună cu ceilalţi inculpaţi a exercitat acte de violenţă faţă de părţile vătămate şi, întrucât nu au găsit banii căutaţi, au părăsit toţi 3 imobilul. În tot acest timp inculpaţii K.T. şi K.D.P. au rămas în autoturism, necunoscând ce au făcut ceilalţi în imobil.

Instanţa a înlăturat declaraţiile inculpaţilor din cursul judecăţii şi a reţinut ca exprimând adevărul cele date în cursul urmăririi penale şi care, prin detalii şi constatările ulterioare ale organului de urmărire penală, se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Urmare actelor de agresiune săvârşite de inculpaţi, partea vătămată R.I. a suferit leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale iar partea vătămată R.M. a suferit leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

În cursul judecăţii partea vătămată R.M. a fost supusă unei expertize medico-legale la I.M.L. Cluj-Napoca şi care a concluzionat că aceasta prezintă şi o dezlipire de retină şi subluxacţie de cristalin ca urmare a agresiunii suferite la data de 11 septembrie 2004 şi această afecţiune constituie pierderea unui organ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toţi inculpaţii.

Inculpaţii K.T. şi K.D.P. au solicitat achitarea întrucât nu au participat la săvârşirea faptei.

Inculpaţii C.G., K.I.A. şi B.I. au solicitat reducerea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 52 din 21 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile tuturor inculpaţilor constatând că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor reţinute de instanţa de fond, sunt întemeiate pe mijloacele de probă administrate şi pedepsele corect individualizate faţă de criteriile prevăzute de lege.

Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţii C.G., B.I.P. şi K.D.P. care, în principal, prin apărători şi personal au solicitat achitarea întrucât nu au săvârşit infracţiunea imputată iar, în subsidiar, reducerea pedepselor, precum şi de către inculpatul K.I.A., care a solicitat reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaţilor, susţinute în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 18 C. proc. pen., nu sunt fondate.

Situaţia de fapt a fost reţinută, în esenţă, corect (cu precizarea că ciorapul abandonat de inculpatul C.G. în locuinţa părţilor vătămate şi de la care câinele de urmărire a preluat mirosul, a fost găsit de R.M. a doua zi, sub pat) şi este susţinută convingător de mijloacele de probă administrate, analizate şi apreciate judicios de către instanţă.

Declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmăririi penale, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, în prezenţa apărătorului, prin care au detaliat împrejurările în care au hotărât săvârşirea faptei, mobilul acesteia, acţiunile concrete şi succesiunea acestora, se coroborează între ele precum şi cu cele ale părţilor vătămate şi constatările organului de urmărire penală.

Singurele diferenţe între declaraţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale (realitate care demonstrează consemnarea lor fidelă) privesc gradul de contribuţie4 al fiecăruia la exercitarea actelor de violenţă faţă de părţile vătămate care, însă, nu înlătură vinovăţia acestora.

Versiunea susţinută ulterior, în faţa instanţei, nu se coroborează cu nici o altă dovadă ci, dimpotrivă, este infirmată în chiar premisele sale.

Astfel, martorul C.G., bunicul inculpatului C.G., precizează în faţa instanţei că nepotul său a venit în satul Lacu la domiciliul său cu concubina cu circa o săptămână înainte de data de 10 septembrie 2004, nemaifiind în acea localitate în cursul anului 2004 şi nu a lucrat la vreo altă persoană.

Aşadar, este falsă motivaţia tuturor inculpaţilor din faţa instanţei, pentru pătrunderea în imobilul părţilor vătămate, la orele 2,00 noaptea, respectiv pentru a obţine suma de 600.000 lei datorată de acestea pentru „săpatul la porumb" inculpatului C.G., de la începutul verii anului 2004.

Constant, în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii, partea vătămată R.I. a susţinut că a văzut în locuinţa sa 4-5 agresori, unii agresându-l pe el şi pe soţia sa, iar alţii răscolind prin dulapuri şi alte locuri în locuinţă.

Fiind speriată, partea vătămată R.M. nu a putut aprecia numărul acestora.

În sfârşit, nu este lipsit de importanţă faptul că din nici o dovadă nu rezultă că inculpatul C.G. ar fi intenţionat să părăsească în acea seară locuinţa bunicului său, declaraţiile acestuia din urmă şi ale concubinei inculpatului nefăcând referiri la vreo astfel de intenţie.

Aşa fiind, deplasarea grupului celor 5 inculpaţi, după constituirea acestuia în municipiul Cluj-Napoca, la Floreşti şi apoi în satul Lacu, în miezul nopţii, nu putea avea alt scop decât cel declarat de toţi inculpaţii în cursul urmăririi penale, respectiv de a da „lovitura" la locuinţa părţilor vătămate şi aceasta în deplină cunoştinţă de cauză de către toţi făptuitorii.

Faţă de cele ce preced, criticile aduse hotărârilor de către inculpaţi cu privire la eroarea gravă în stabilirea situaţiei de fapt, sunt nefondate.

Nu sunt întemeiate nici cererile privind reducerea pedepselor.

La individualizarea acestora s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, rezultat atât din natura infracţiunii cât şi din împrejurările şi condiţiile săvârşirii acesteia şi de persoana inculpaţilor.

Pedepsele, diferite sub aspectul cuantumului, sunt reflectarea judicioasă a contribuţiei proprii a fiecărui inculpat la iniţierea activităţii infracţionale, executarea acesteia şi antecedente, în realizarea funcţiilor şi scopului sancţiunii prevăzute de art. 52 C. pen.

Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse, ca nefondate.

Din pedepsele aplicate se va deduce timpul reţinerii şi cel al arestării preventive a inculpaţilor, de la data de 23 februarie 2005 la 26 aprilie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I.P., C.G., K.D.P. şi K.I.A. împotriva deciziei penale nr. 52 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 23 februarie 2005 la 26 aprilie 2006, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2613/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs