ICCJ. Decizia nr. 2508/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2508/2006
Doar nr. 360/2/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 29 noiembrie 2005, Tribunalul Teleorman, secţia penală, a condamnat pe inculpatul L.I., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art. 334 C. proc. pen., din art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) şi e) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă de viol.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 5 aprilie 2005 la zi, menţinându-se starea de arest.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile D.A. suma de 100 milioane lei daune materiale şi 100 milioane lei morale, 770.000 lei către C.A.S. Teleorman şi 148.644.639 lei către C.A.S. Hunedoara.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că, la data de 1 aprilie 2005, inculpatul L.I. a pătruns în imobilul proprietatea părţii vătămate D.A., prin escaladare, agresând-o fizic pe aceasta, pentru a-i da banii pe care îi poseda. Totodată, inculpatul a încercat să o violeze, dar datorită rezistenţei opuse de partea vătămată, inculpatul a părăsit locuinţa acesteia fără a consuma faptele de tâlhărie şi viol.
Prin Decizia penală nr. 27/ A din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei menţionate, apel vizând greşita individualizare a pedepsei. Inculpatul a solicitat aplicarea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 (când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică) şi pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză cazurile de casare invocate, recursul fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţele au dat o corectă încadrare juridică faptei de tentativă la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) şi e), întrucât tentativa a avut urmările prevăzute de art. 182 C. pen., violenţele inculpatului împotriva părţii vătămate având ca urmare vătămarea gravă a sănătăţii acesteia (leziuni care au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa).
Or, în cazul tentativei la infracţiunea de furt calificat, în care s-a cerut schimbarea încadrării juridice, folosirea violenţei nu face parte din conţinutul laturii obiective şi subiective a infracţiunii. Actele de violenţă au fost săvârşite în ambele scopuri de către inculpat, atât pentru a sustrage bunuri, cât şi pentru ca prin constrângere să aibă raport sexual cu victima, căreia i s-a cauzat de către inculpat o vătămare gravă a sănătăţii.
În mod legal ambele instanţe au încadrat juridic faptele inculpatului, astfel încât nu poate fi incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat nici sub aspectul aplicării prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., deoarece faptele comise prezintă un pericol social deosebit, iar lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea inculpatului pot fi considerate circumstanţe atenuante, fiind la aprecierea instanţei acordarea acestora, împrejurările menţionate nefiind circumstanţe atenuante obligatorii.
Astfel, cum a motivat instanţa de apel, o bună individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi a pedepsei rezultante s-a realizat prin stabilirea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni neavând drept consecinţă sporirea pedepsei celei mai grele ci doar aplicarea acesteia.
Înalta Curte reţine că individualizarea pedepsei aplicate recurentului s-a făcut corect, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în esenţă, ţinându-se seama, atât de gravitatea faptelor (tentativă de viol şi de tâlhărie), cât şi de persoana inculpatului, infractor primar.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din durata pedepsei perioada arestării preventive începând de la data de 5 aprilie 2005, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 27/ A din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 aprilie 2005 la 17 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2428/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2561/2006. Penal. Vătămarea corporală (art.... → |
|---|
