ICCJ. Decizia nr. 2653/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2653/2006
Dosar nr. 2004/1/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 455 din 14 iunie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 1360/2005, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 2841 C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate F.G. împotriva inculpatului I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată a lipsit în mod nejustificat la termenele de judecată din 31 mai 2005 şi 14 iunie 2005, lipsă care echivalează cu retragerea plângerii prealabile.
Prin Decizia penală nr. 865/ R din 11 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 6935/2005, recursul declarat de partea vătămată împotriva sentinţei penale nr. 455/2005 a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat din nou recurs partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 34/ R din 12 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. şi a menţionat că hotărârea este definitivă.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că în cauză s-a mai exercitat o dată calea de atac a recursului şi cel de-al doilea recurs în aceeaşi cauză este inadmisibil.
Împotriva deciziei penale nr. 34/R/2006 a Curţii de Apel Timişoara, partea vătămată F.G. a declarat din nou recurs fără să-l motiveze în scris.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, din considerentele care urmează:
Legea procesuală penală a stabilit, prin norme imperative, un sistem al exercitării căilor de atac apt a asigura atât prestigiul justiţiei prin pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă adevărului şi legii, cât şi evitarea producerii unor vătămări materiale şi morale părţilor din proces.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive.
Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un recurs declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara, acesta fiind al treilea recurs declarat în cauză.
În atare condiţii, în spiritul respectării principiului legalităţii căilor de atac, recursul cu care a fost investită Înalta Curte nu poate fi acceptat, recunoaşterea sa fiind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 3851 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 34/ R din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara şi va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 34/ R din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2613/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 271/2006. Penal → |
|---|
