ICCJ. Decizia nr. 2590/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2590/2006
Dosar nr. 4162/1/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 22 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.I., fiind menţinută ca legală şi temeinică rezoluţia nr. 334/ P din 28 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faţă de intimaţii magistraţi la Tribunalul Gorj M.G., B.M. şi G.M., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi fals intelectual prevăzute de art. 246, 247 şi 289 C. pen.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că soluţia adoptată de intimaţi cu ocazia judecăţii în recurs a unei contestaţii în anulare prin Decizia civilă nr. 1258 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj nu poate constitui motiv de fapt pentru tragerea la răspundere penală a celor trei magistraţi, această hotărâre fiind de altfel legală şi temeinică.
Prin recursul declarat în cauză de către petiţionar s-a solicitat casarea sentinţei, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei pentru judecare în primă instanţă sub aspectul infracţiunilor sesizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) şi art. 38515 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Recursul este nefondat urmând respins, ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Legalitatea şi temeinicia soluţiilor adoptate de către judecători nu constituie motive pentru tragerea la răspunderea penală a acestora dacă nu este dovedită existenţa altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună ştiinţă în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu.
În cauză nu au fost invocate, şi cu atât mai mult dovedite, fapte ilicite de natură a impune cercetarea penală a intimaţilor.
De altfel, contestaţia a fost admisă avându-se în vedere că procedura de citare nu a fost realizată în conformitate cu dispoziţiile art. 317 pct. 1 şi art. 85 C. proc. pen., întrucât contestatorul a fost citat prin afişare cu numele greşit D.D. (în loc de D.D.). În plus, anularea deciziei iniţiale şi a formelor de executare silită avut ca justificare aplicarea corectă a legii cu referire la prevederile art. 399 C. proc. civ., şi constatarea că nu există rea, voinţă din partea contestatorului, în calitate de preşedinte al comisiei locale A. jud. Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 în eliberarea titlului de proprietate al petiţionarului.
În consecinţă, sentinţa atacată este legală şi temeinică urmând a fi menţinută ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiţionarul la suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 15 din data de 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2588/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2606/2006. Penal → |
|---|
