ICCJ. Decizia nr. 2719/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2719/2006
Dosar nr. 1937/2/2006
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Teleorman a condamnat pe următorii inculpaţi:
- M.F., la 3 ani închisoare, în baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatei de la 14 iulie 2005, la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei.
- D.D.V., la 3 ani închisoare, în baza art. 323 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 14 iulie 2005, la zi.
S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că părţile vătămate D.C., G.A., I.A.G. şi N.I. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 118 alin. (1) lit. d), raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea sumei de 2000 Euro, de la inculpatul D.D.V.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 1000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei, d-lui avocat I.E. pentru asistenţa juridică acordată inculpatei M.F.
S-a reţinut că, inculpaţii D.D.V. şi M.F., după o înţelegere prealabilă, în cursul lunii octombrie 2002 şi aprilie 2004, au hotărât să aducă pe teritoriul Spaniei, mai multe persoane de sex feminin, în vederea practicării prostituţiei.
În acest scop inculpata M.F., verişoară cu concubina inculpatului D.D.V., aflată pe teritoriul Spaniei, în relaţii de concubinaj cu patronul unui club de noapte, a reuşit să cazeze aici pe părţile vătămate I.M., B.G., numitele I.A.G., N.I., D.C. şi G.A. Toate acestea au fost aduse din România de inculpatul D.D.V., care s-a ocupat de obţinerea paşapoartelor şi de transportul lor, până la destinaţie cu mijloace auto, asigurându-le şi sumele de bani, ce trebuiau arătate în vamă, la ieşirea din România.
Părţilor vătămate, după ajungerea în Spania, li s-a explicat, fără echivoc, că trebuie să practice prostituţia în folosul celor doi inculpaţi, mai întâi pentru a-şi achita costurile călătoriei, după care, în virtutea faptului că nu li se putea oferi alte locuri de muncă, în acest sens inculpata şi concubinul ei spaniol, patron al clubului R.L., asigurându-le cazarea, în incinta acelui spaţiu, dar reţinându-le paşapoartele.
Partea vătămată I.M. a fost singura care nu a practicat prostituţia, ameninţând că se va sinucide în cazul în care va fi obligată la aşa ceva, motiv pentru care patronul a fost de acord ca ea să lucreze la bucătărie.
Pe tot parcursul şederii în Spania, fetele erau atent supravegheate de către inculpată, concubinul acesteia şi inculpatul D.D.V.
Inculpaţii au afirmat că părţile vătămate au cunoscut realitatea, au ştiut din ţară că vor merge în Spania pentru a practica prostituţia, dar aceste relatări nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, sunt izolate şi rămân simple afirmaţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal cei doi inculpaţi, susţinând oral numai motivul redozării pedepsei, întrucât au recunoscut şi regretat faptele comise, inculpata M.F. avea un loc de muncă stabil, solicitând, în final, coborârea lor sub minimul special, prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 135/ A din 20 februarie 2006, a admis apelurile inculpaţilor, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând în fond, a înlăturat dispoziţiile art. 33 – art. 34 C. pen., a repus pedepsele componente în individualitatea lor şi a înlăturat dispoziţiile art. 41 – art. 42 C. pen., de pe lângă infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-au menţinut pedepsele aplicate şi în baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art.64 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a dedus prevenţia inculpaţilor de la 14 iulie 2005 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 RON pentru fiecare inculpat se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata M.F., care a reiterat motivele din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 42 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 14 iulie 2005, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.F. împotriva deciziei penale nr. 135/ A din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 14 iulie 2005 la 28 aprilie 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2727/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
