ICCJ. Decizia nr. 2663/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2663/2006
Dosar nr. 2865/1/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 22 februarie 2005, petiţionarii I.E. şi I.G., în calitate de persoane vătămate, au adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de judecătoarele C.A.M. şi T.R. de la Judecătoria Piteşti.
Pentru susţinerea plângerii, petiţionarii au învederat că magistratul C.A.M., cu ocazia judecării unei cauze civile a refuzat să-l audieze pe pârât şi a omis să se pronunţe pe fond în acea cauză, iar magistratul T.R. i-a respins cererea de recuzare a unui judecător.
Prin rezoluţia nr. 37/P/2005 din 23 martie 2005, în temeiul art. 228 din alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de cei doi magistraţi reclamaţi de petiţionari întrucât nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură să îmbrace aspecte penale în activitatea acestora.
Împotriva soluţiei procurorului, petiţionarii s-au adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care, prin rezoluţia nr. 907/2005 din 13 iunie 2005, le-a respins-o ca neîntemeiată.
În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii au contestat rezoluţia la Curtea de Apel Piteşti, solicitând desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi tragerea la răspundere penală a magistraţilor.
Prin sentinţa penală nr. 8/F/2005 din 26 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 608/P/2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins plângerea formulată de petiţionarii I.G. şi I.E., menţinând rezoluţia nr. 37/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În termen legal, petiţionarii au declarat recurs împotriva hotărârii sus-arătate, solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei nr. 37/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi trimiterea cauzei procurorului în vederea reluării cercetărilor faţă de făptuitoarele C.A.M. şi T.R.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul menţionat, legea procesuală penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat prin unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa unei infracţiuni cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi respectiv declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului se dispune neînceperea urmăririi penale.
Examinând cauza sub acest aspect şi constatând că nu se relevă indicii ale săvârşirii unor infracţiuni, în mod judicios, prima instanţă a dispus în sensul respingerii plângerii şi implicit în sensul menţinerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cele două judecătoare şi-au exercitat corect atribuţiile de serviciu prevăzute de lege, neexistând nici o dovadă că ar fi fost favorizată vreuna dintre părţi.
Într-adevăr, pronunţând sentinţa civilă nr. 6833/2003 a Judecătoriei Piteşti, prin care s-a respins cererea formulată de petiţionarii I.G. şi I.E. pentru anularea unui proces verbal de punere în posesie, întrucât există autoritate de lucru judecat nu a făcut altceva decât să efectueze acte de competenţa sa, fără însă a se putea reţine în sarcina sa vreun abuz care să fi vătămat interesele petiţionarilor.
Nici încheierea din 2 februarie 2005, prin care judecătoarea T.R. a respins cererea de recuzare a magistratului C.A.M. nu a pus în evidenţă indicii sau împrejurări care să situeze activitatea magistratului în sfera ilicitului penal.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii I.G. şi I.E. împotriva sentinţei penale nr. 8/ F din 26 ianuarie 2006 a curţii de Apel Piteşti.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2662/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2666/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
