ICCJ. Decizia nr. 2654/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2654/2006
Dosar nr. 30434/1/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1460 din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.V., la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 8 februarie 2003 la 31 august 2004.
A luat act că S.A.A.F. nu s-a constituit ca parte civilă.
S-a reţinut că inculpatul H.V., împreună cu numiţii R.A., B.B., R.M., G.C., C.M., F.M. şi S.A., în perioada 14 februarie – 18 februarie 2003, au sustras din ante-staţia F., un număr de 44 tampoane de pe vagoanele de marfă, respectiv 30 tampoane rotunde, 7 tampoane rotunde şi 7 tampoane dreptunghiulare de mare capacitate, în greutate totală de 3.394,5 kg în valoare de 27.697.423 lei, prejudiciul care a fost recuperat integral, prin restituirea pieselor către partea vătămată.
În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a tuturor coinculpaţilor, mai puţin faţă de inculpatul H.V. şi M.A., pentru care a operat disjungerea, întrucât s-au sustras urmăririi penale, fiind trimişi separat în judecată.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinute mai sus, s-a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), motiv pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 8861 C. pen.
În stabilirea situaţiei de fapt, precum şi în reţinerea vinovăţiei inculpatului instanţa de fond a arătat că a avut la bază mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penale şi cercetare judecătorească, respectiv procesul-verbal de depistare, proces-verbal de conducere în teren, planşe foto, declaraţii martori şi declaraţia inculpatului de recunoaştere a infracţiunii comise.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., este aptă să ducă la reeducarea inculpatului, ţinându-se seama de scopul urmărit, obţinerea unei sume modice pentru procurarea de hrană pentru copii, gradul redus de cultură, fiind neşcolarizat.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în cauză nu puteau fi aplicate dispoziţiile art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 144 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa penală şi a restituit dosarul parchetului pentru completarea urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel pe motiv că este nelegală şi constituie caz de casare potrivit pct. 171 din art. 3859 C. proc. pen., iar inculpatul în recursul său a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea agravantei privind alin. (3) lit. f) de la art. 209 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 4297 din 12 iulie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul H.V., s-a casat Decizia penală şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru continuarea judecării apelurilor.
S-a reţinut în considerentele deciziei de casare că reaudierea celorlalţi inculpaţi care au participat alături de inculpatul H.V. la săvârşirea infracţiunii de furt sau efectuarea unei expertize tehnice nu ar duce la tergiversarea soluţionării cauzei.
După casare, au fost audiaţi martorii T.T., R.A., G.C. şi F.M.
Totodată, a fost efectuată o expertiză tehnică, care a avut ca obiectiv stabilirea stării în care se aflau tampoanele metalice sustrase de inculpat.
Prin Decizia penală nr. 909/ A din 23 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1460 din 18 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti pe care a desfiinţat-o în parte, în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 861 – art. 864 C. pen., făcând în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., inculpatul H.V. având de executat pedeapsa de 4 ani în regim de detenţie.
Celelalte dispoziţii au fost menţinute.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a făcut o corespunzătoare încadrare juridică însă hotărârea este nelegală sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 861 C. pen., neaplicabile în cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul H.V., critica vizând următoarele aspecte:
- schimbarea încadrării juridice dată faptei de furt în tentativă precum şi înlăturarea agravantei alineatului trei al acestei fapte, astfel cum s-a procedat în cazul celorlalţi participanţi la săvârşirea faptei;
- reducerea pedepsei aplicate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, se constată că recursul inculpatului este fondat.
Instanţele au stabilit o situaţie de fapt corectă, însă încadrarea dată faptei săvârşită de inculpat este greşită.
Astfel cum, de altfel au reţinut şi cele două instanţe, inculpatul H.V. a sustras din ante-staţia F. în perioada 14 - 18 februarie 2003 un număr de 44 tampoane de pe vagoanele de marfă împreună cu alţi inculpaţi, respectiv R.A., B.B., R.M., G.C., C.M., F.M. şi S.A.
În privinţa acestora s-a dat o hotărâre de condamnare, sentinţa penală nr. 967/2003 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6201 din 27 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 5078/2004, pentru inculpatul H.V. operând disjungerea.
Prin această hotărâre s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., reţinându-se că vagoanele de la care s-au sustras tampoanele nu erau în stare de funcţionare, ci erau dezafectate.
Într-adevăr din adresa întocmită de partea civilă, S.A.A.F. la 13 mai 2003 rezultă că vagoanele descompletate de inculpaţi necesită reparaţii majore nefiind circulabile, situaţie în care nu se poate reţine în sarcina inculpatului agravanta prevăzută de art. 3 lit. f) C. pen., respectiv furtul de „componente ale mijloacelor de transport aferente".
Însă participarea inculpatului H.V. s-a realizat ca autor al faptei şi nu complice, aşa cum susţine, toate probele dosarului susţinând situaţia de fapt reţinută de instanţe în sensul că împreună au sustras tampoanele pentru vagoane marfă.
În consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen., se va proceda la schimbarea încadrării juridice, în sensul arătat mai sus, iar la individualizarea pedepsei se vor avea în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa aplicată să-şi atingă scopul prevăzut de legiuitor prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de dispoziţiile art. 81 C. pen., se apreciază că sunt temeiuri care să justifice suspendarea condiţionată a executării pedepsei, urmând a i se pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 359 C. proc. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate urmează a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 909 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi desfiinţează sentinţa penală nr. 1460 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, după cum urmează:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul H.V. la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2650/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2659/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
