ICCJ. Decizia nr. 2650/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2650/2006
Dosar nr. 4700/1/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 septembrie 2005, în dosarul nr. 1467/2005, Tribunalul Mureş a pronunţat sentinţa penală nr. 239, prin care:
1) În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererile referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cerere formulată de reprezentanta Ministerului Public, astfel:
- în cazul inculpatului P.A. din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, încriminată de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;
- în situaţia inculpatului S.I., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. e) C. pen.
2) A dispus condamnarea inculpaţilor: I. P.A., la pedepsele de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii incriminate în dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., de 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (infracţiune comisă asupra părţii vătămate D.A.), şi de un an şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (faptă săvârşită asupra părţii vătămate M.H. Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că inculpatul a comis aceste infracţiuni în condiţiile concursului real de infracţiuni şi în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare. Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-a dedus din pedeapsa astfel aplicată acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), durata reţinerii din data de 24 februarie 2005 şi arestul preventiv începând cu data de 25 februarie 2005 până la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestui inculpat. II. S.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 75 lit. c) C. pen., şi de 8 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că acest inculpat a comis aceste infracţiuni în condiţiile concursului real de infracţiuni şi potrivit dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 8 ani şi 8 luni închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 8 luni închisoare. I s-a interzis acestui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-a dedus potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa astfel aplicată reţinerea de 24 ore din data de 28 februarie 2005 şi arestul preventiv începând cu data de 1 martie 2005 şi până la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestui inculpat.
Prin aceiaşi hotărâre judecătorească s-a constatat că partea vătămată M.H. nu a formulat pretenţii civile în cauză, renunţând la calitatea de parte vătămată, s-a dispus, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea specială de la inculpatul P.A. a unui cuţit cu lama de aproximativ 15 cm, ruginită, având mânerul de culoare maroniu spre negru, cuţit aflat la dosarul cauzei. S-a mai constatat că partea vătămată D.A. nu a formulat pretenţii civile în cauză, s-a dispus în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea specială de la inculpaţi, în favoarea statului, a sumei de 1.450.000 lei rezultată în urma desfăşurării activităţii infracţionale în dauna părţii vătămate D.A., şi fiecare inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
La pronunţarea acestei soluţii instanţa de fond a avut în vedere următoarea stare de fapt:
Inculpaţii P.A. şi S.I., deşi au domiciliul în localităţi diferite, se cunosc, mamele lor locuind în aceiaşi localitate, respectiv în comuna Ghindari. Inculpatul minor P.A. locuieşte în această localitate împreună cu mama sa, el fiind mai înalt decât coinculpatul S.I.
La data de 6 decembrie 2004 cei doi inculpaţi au consumat băuturi alcoolice la domiciliul mamei lui S.I., după care la propunerea acestuia din urmă s-au deplasat în centrul comunei unde au mai consumat 1-2 beri. La un moment dat inculpatul S.I. i-a spus coinculpatului că ştie o bătrână singură într-o casă din aceeaşi localitate, care are bani. Cei doi s-au hotărât să se deplaseze la locuinţa acestei femei cu intenţia de a fura. Ajunşi la locuinţa acesteia, persoană în vârstă de 82 de ani, aproximativ, în jurul orelor 20,30, prin spărtura gardului au pătruns mai întâi în grădina locuinţei, apoi în curte, de unde prin uşa locuinţei ce nu era încuiată, şi-au asigurat accesul în casă.
Partea vătămată D.A. se afla în camera din mijloc, cea din care se face direct accesul în curte, când, în jurul orelor 20,00 – 20,30 a constatat că în locuinţa sa au intrat două persoane, respectiv doi bărbaţi, unul având aproximativ 1,50 m înălţime, celălalt aproximativ 1,60-1,65 m înălţime. Victima a observat că unul dintre aceşti doi bărbaţi avea pe faţă o masă de hârtie. Totodată, partea vătămată, în declaraţiile date, a arătat că cel mai scund dintre bărbaţi care i-au pătruns în locuinţă, i-a aplicat mai multe lovituri, legând-o la gură cu o cârpă, pe care însă aceasta a reuşit să o dea jos, în timpul în care celălalt bărbat căuta bani în casă.
Cei doi bărbaţi i-au cerut părţii vătămate să le dea banii pe care îi avea în casă, dar cum aceasta le-a spus că nu are bani, cei doi au continuat să scotocească în casă, ei luând din sertarul maşinii de cusut suma de 1.200.000 lei (bani strânşi de victimă pentru intervenţia chirurgicală oftalmologică la care urma să fie supusă), suma de 100.000 lei dintr-o geantă neagră precum şi 3 bancnote de câte 50.000 lei. După însuşirea acestor sume de bani, şi cel mai înalt dintre agresori a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului şi a feţei, după care au mai luat din locuinţa acesteia un covor, o damigeană de 5 litri în care se găseau 3 litri de vin şi 3 săpunuri.
În declaraţiile date în faza urmăririi penale, inculpatul minor P.A. a arătat că atât el cât şi coinculpatul S.I., după ce au pătruns în locuinţa părţii vătămate, au aplicat acesteia mai multe lovituri şi au căutat bani, făcând dezordine în casa acesteia, de unde inculpatul S.I. a luat suma de 1.300.000 lei şi un covor. Acest inculpat a mai arătat că din locuinţa victimei el a luat 3 săpunuri, aflate pe masă şi o damigeană cu vin, precizând că nici unul dintre ei nu avea nici un fel de mască pe faţă şi că în timpul comiterii acestei fapte s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice.
După ce au sustras bunurile mai sus descrise din locuinţa victimei D.A., cei doi inculpaţi urmând acelaşi traseu, au ajuns în stradă, pe drumul spre Ghindari, ascunzând covorul şi damigeana într-un şanţ. Când inculpaţii au ajuns în comună, s-au dus la bufet de unde au cumpărat un flacon de 2 litri de bere.
Cu toate că în cursul urmăririi penale inculpatul minor a recunoscut săvârşirea faptei de tâlhărie asupra părţii vătămate D.A., în faza cercetării judecătoreşti el a înţeles să arate că la comiterea acestei infracţiuni nu a participat şi coinculpatul S.I. şi că declaraţiile iniţiale, în care relata aspecte contrarii celor expuse în faţa instanţei de judecată, le-a dat deoarece i-a fost frică de organele de cercetare penală. Ulterior, tot în faţa instanţei de judecată, inculpatul minor a înţeles să revină asupra acestor susţineri, învederând că după ce au fost arestaţi coinculpatul S.I. i-a spus să ia asupra lui această faptă şi să susţină că a comis-o doar el, pentru că în acest mod, amândoi vor fi puşi în libertate. După ce a expus aceste detalii, inculpatul minor a relatat, în faţa instanţei de judecată activitatea infracţională, pe care împreună cu inculpatul S.I. au desfăşurat-o în dauna părţii vătămate D.A.
Valorificându-se urmele ridicate de către organele de poliţie din locuinţa victimei, s-a concluzionat, în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză că acestea au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă şi degetul mare de la mâna stângă a inculpatului minor.
Inculpatul S.I., atât în faza urmăririi penale cât şi în faza anchetei judecătoreşti, a înţeles să nege comiterea faptei imputate, el arătând că la sfârşitul lunii noiembrie 2004 s-a întors din oraşul Lupeni în comuna Ghindari pentru obţinerea unei adeverinţe de la Primăria acestei comune, adeverinţă de care urma să se servească la Primăria oraşului Lupeni pentru obţinerea ajutorului social. Acest inculpat a mai arătat că, împreună cu concubina sa, V.A., în acest interval de timp, au locuit la mama sa, în comuna Ghindari şi că neputând preciza cu exactitate data, în seara precedentă întoarcerii lor în Lupeni, a consumat, la domiciliul mamei sale, împreună cu inculpatul minor aproximativ 2 litri de vin. Totodată, acest inculpat a mai susţinut că în acea seară, aproximativ în jurul orelor 19,00, inculpatul minor a plecat de la ei, el rămânând, în continuare toată noaptea la domiciliul mamei sale.
S-a concluzionat că vinovăţia fiecărui inculpat este evidentă în cauză, mai presus de orice dubiu şi că aceştia au comis infracţiunea încriminată de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., şi nu cea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a) C. pen., cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei. S-a apreciat că, dat fiind contextul real reţinut drept cadru în care fapta a fost comisă de către cei doi inculpaţi şi cererea formulată la termenul de judecată din 26 septembrie 2005 de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză se impune schimbarea calificării juridice a faptei de care aceştia se fac vinovaţi. S-a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine dacă, în seara zilei de 6 decembrie 2004, când cei doi inculpaţi au pătruns în casa părţii vătămate D.A. vreunul dintre ei avea faţa acoperită cu o mască de hârtie. S-a reţinut că în sprijinul acestei susţineri există o singură declaraţie, cea a părţii vătămate, ce nu se coroborează cu nici una dintre celelalte probe, aspect care, conform principiului „in dubio pro reo", profită inculpaţilor şi impune schimbarea încadrării juridice a faptei astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 26 septembrie 2005.
S-a mai constatat că în cursul urmăririi penale, partea vătămată D.A. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5 milioane lei, dar la termenul de judecată din 25 aprilie 2005 nepoata acestei părţi, respectiv numita B.A., a relevat faptul că, în baza mandatului verbal ce i-a fost dat de bunica sa, înţelege să învedereze faptul că această parte civilă nu mai are nici o pretenţie civilă faţă de inculpaţi.
În considerentele aceleiaşi hotărâri judecătoreşti s-a mai reţinut că prin plângerea formulată şi depusă la I.P.J. Mureş, partea vătămată M.H. a arătat că, în data de 23 februarie 2005, în jurul orelor 19,00, deplasându-se pe un drum de ţară, între localităţile Idrifaia şi Bahnea a fost abordată de o persoană necunoscută, care a prins-o de umăr. Apoi, sub ameninţarea unui cuţit, agresorul i-a cerut să-i dea banii, dar cum pe parcursul derulării acestui incident, pe drum a apărut o maşină, agresorul a fugit de la faţa locului.
Probatoriul administrat în cauză în legătură cu această faptă a permis stabilirea faptului că inculpatul minor, în cursul zilei de 23 februarie 2005, a fost la lucru, în localitatea Idrifaia. În jurul orelor 19,00, acest inculpat minor împreună cu martorul C.J. se deplasau spre satul Suplac, când, ajunşi la intersecţia cu drumul spre comuna Bahnea au observat că, în acea zonă, a oprit un autobuz din care a coborât o femeie ce s-a îndreptat spre comuna Bahnea. În acest context inculpatul minor i-a cerut martorului, care-l însoţea, să-l aştepte câteva minute pe podul pârâului Târnava-Mică, deoarece merge să-şi satisfacă nevoie personale. Sub acest pretext, inculpatul a pornit în urmărirea femeii, pe care o văzuse coborând din autobuz şi care se îndrepta spre comuna Bahnea.
Martorul C.J. a arătat că, din cauza întunericului, nu l-a văzut pe inculpat încotro se îndreaptă, dar că, la scurt timp după despărţirea lor, a auzit strigătele de ajutor ale unei femei, moment în care a realizat că inculpatul „a făcut ceva rău" femeii care s-a dat din autobuz.
Martorul T.A. a arătat, în declaraţia sa, că a pornit cu autoturismul său din localitatea Bahnea, în jurul orelor 19,00, pe drumul spre Idrifaia observând o femeie, care i-a cerut, în mod disperat să oprească, iar după ce acest martor a dat curs acestui demers, acea femeie i-a spus că a fost atacată de o persoană, care, sub ameninţarea unui cuţit, i-a cerut banii.
Această parte vătămată s-a urcat în autoturismul martorului T.A. şi deplasându-se pe drum, l-au întâlnit pe martorul C.J. ulterior, la scurt timp, întâlnindu-se şi cu numitul M.A., soţul părţii vătămate, care are calitatea de agent şef în cadrul Postului de Poliţie Bahnea. Martorul C.J. a relatat persoanelor cu care s-a întâlnit în contextul sus-arătat, că persoana care a atacat-o pe partea vătămată o cunoaşte ca având porecla B. Ulterior, agresorul a fost identificat în persoana inculpatului P.A., asupra lui găsindu-se un cuţit cu lama de aproximativ 15 cm, ruginită, cu mânerul de culoare maroniu spre negru. Acest cuţit a fost ridicat de la inculpat, conform actului intitulat „Dovadă", el aflându-se la dosarul cauzei.
Audiat fiind în legătură cu această faptă, inculpatul P.A. a arătat că, la data de 23 februarie 2005, în jurul orelor 19,00, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, se întorcea de la lucru, din satul Idrifaia însoţit fiind de martorul C.J. Când au ajuns la intersecţia drumului care duce spre comuna Bahnea, a văzut că din autobuzul care a venit de la Sighişoara a coborât o femeie, care a pornit în direcţia Târnăveni. Atunci s-a hotărât să meargă după ea şi când a ajuns-o, a ameninţat-o cu un cuţit şi i-a cerut să-i dea banii pe care îi avea asupra sa. Cum dinspre comuna Bahnea se apropiam un autoturism, el s-a speriat şi a fugit de la locul faptei.
Persoana vătămată M.H., în faţa organelor de cercetare penală a învederat faptul că nu înţelege să formuleze pretenţii civile în cauză şi că înţelege chiar să renunţe la calitatea ei de parte vătămată.
Analizând probatoriul administrat în cauză cu privire la săvârşirea de către inculpatul minor P.A. a infracţiunii de tentativă la tâlhărie s-a concluzionat că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii încriminate de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Urmare a tuturor acestor argumente reţinute, instanţa de fond, Tribunalul Mureş a pronunţat sentinţa penală anterior menţionată împotriva căreia în termen legal a înţeles să promoveze apel inculpatul S.I.
În calea de atac astfel formulată inculpatul S.I. a învederat faptul că, încă de la declanşarea cercetărilor penale în cauză, a susţinut, în mod constant, faptul că nu se face vinovat de săvârşirea acuzelor reţinute în sarcina sa, deoarece nu era în localitate la data respectivă şi că a primit de la P.A. suma de 300.000 lei (bani despre a căror provenienţă nu avea cunoştinţă), pentru a i-o duce, la Lupeni, tatălui acestuia. S-a mai arătat că din scrisoarea primită de la mama sa, acesta i-a transmis că minorul P.A., cu ocazia vizitelor făcute la Penitenciar de către părinţii lui, i s-ar fi dat indicaţii să spună că fapta ar fi comis-o cu el, pentru că, în acest mod lui (inculpatul minor) i se va da drumul. Acest inculpat a mai învederat şi faptul că are o situaţie familială grea, ce reclamă prezenţa sa lângă soţie şi copil, în condiţiile în care condamnarea sa s-a produs doar pe baza declaraţiilor unui copil.
Prin apărătorul său desemnat din oficiu, cu ocazia acordării cuvântului în susţinerea apelului declarat, acest inculpat a înţeles să solicite în principal, achitarea sa de acuzele reţinute, deoarece este nevinovat şi în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost aplicate.
Prin Decizia penală nr. 17/ A din 10mfebruarie 2006, Curtea de Apel Tg. Mureş, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul S.I. împotriva sentinţei penale nr. 239 din 28 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1467/2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 373 C. proc. pen., va extinde efectele acestui apel şi asupra inculpatului minor P.A., va desfiinţa parţial hotărârea judecătorească atacată şi rejudecând limitativ:
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat, astfel:
1. – pentru inculpatul P.A. din infracţiunile prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. - pentru inculpatul S.I. din infracţiunile prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 75 lit. c) C. pen., şi de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea incriminată de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 75 lit. c) C. pen.
Va elimina din sentinţa penală criticată dispoziţiile referitoare la:
- condamnarea inculpatului P.A., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 99 şi urm. C. pen.;
- condamnarea inculpatului S.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 75 lit. c) C. pen. Va menţine restul dispoziţiilor din hotărârea judecătorească atacată referitoare la condamnarea celor doi inculpaţi pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi de complicitate la tâlhărie pentru inculpatul minor, la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., la menţinerea stării de arest preventiv, la deducerea din pedepsele aplicate a duratei reţinerii şi arestului preventiv, a măsurii confiscării speciale, a modului de soluţionare a laturii civile a cauzei şi a modului în care inculpaţii au fost obligaţi la plata de cheltuieli judiciare către stat, pentru soluţionarea în fond a cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Conform dispoziţiilor art. 381 alin. (1) şi art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., şi la dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va menţine starea de arest preventiv a inculpatului S.I. şi va deduce din pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare, aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a art. 79 lit. c) C. pen., arestul preventiv executat de acesta de la data de 28 septembrie 2005 la zi, 10 februarie 2006.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine faptul că, în seara zilei de 6 decembrie 2007, în baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii P.A. şi S.I., prin violenţă şi ameninţare, au sustras din locuinţa părţii vătămate D.A. bunuri şi bani, aceasta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale.
S-a mai reţinut că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prin extindere şi în ce-l priveşte pe inculpatul minor P.A., întrucât inculpaţii au comis împreună nu un concurs de infracţiuni ci o infracţiune complexă, respectiv nu au comis fiecare în parte infracţiunea de violare de domiciliu şi cea de tâlhărie calificată ci doar pe cea de tâlhărie calificată, astfel cum este reglementată în dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. Aceasta întrucât infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită de forma agravată a infracţiunii de tâlhărie comisă într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului S.I. s-a apreciat că instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că aceasta este în măsură să-şi atingă scopul astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul S.I. care, în principal a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., susţinând că nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând probatoriul administrat în cauză se constată că din coroborarea declaraţiilor martorilor, ale părţii vătămate şi ale inculpaţilor cu procesele verbale de cercetare la faţa locului, raportul medico-legal de constatare şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesul verbal de reconstituire şi cel de prezentare pentru recunoaştere, planşa fotografică şi procesul verbal de confruntare, rezultă cu certitudine că inculpaţii sunt autorii infracţiunii de tâlhărie asupra părţii vătămate D.A. din seara zilei de 6 decembrie 2004.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.I., s-a reţinut că nesinceritatea acestuia, starea de recidivă, comiterea faptei împreună cu un minor, comportamentul necorespunzător cu care este cunoscut în comunitate au fost criterii just apreciate de către instanţa de fond şi cea de apel la determinarea regimului sancţionator ce se impunea a-i fi aplicat acestuia.
Examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 19 februarie 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2005 la 27 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2646/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2654/2006. Penal → |
|---|
