ICCJ. Decizia nr. 2659/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2659/2006
Dosar nr. 46440/3/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 46440/3/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.V., deţinut în Penitenciarul Jilava.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că petiţionarul în motivarea cererii sale a solicitat amânarea executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 196 din 12 februarie 2004, a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4825 din 28 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât suferă de o boală gravă care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul de penitenciar.
În dovedirea cererii, condamnatul a solicitat efectuarea unei expertize medico – legale.
Din raportul de expertiză medico – legală nr. A1/3321/2005, întocmit de I.M.L. Mina Minovici rezultă că petiţionarul I.V. prezintă diagnosticul:
1. Cardiopatie ischemică cronică dureroasă. Angor de efort. Insuficienţă cardiacă clasa a II-a NYHA. Hipertensiune arterială moderată, grup de risc înalt;
2. Mica hernie gastrică transhiatală fără indicaţie chirurgicală;
3. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Acuze nevrotice de tip subiectiv.
S-a concluzionat că petiţionarul „poate fi tratat în cadrul reţelei sanitare a A.N.P. cu respectarea indicaţiilor terapeutice şi control cardiologic periodic sau la nevoie".
Împotriva sentinţei penale sus-arătate a declarat apel condamnatul I.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 153/ A din 24 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul I.V. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Este de reţinut că pentru asigurarea concomitent a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare şi executarea pedepsei, apar ca fiind condiţii obligatorii.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, din acele situaţii în care instanţa investită cu cererea constată incidenţa vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat instanţei că afecţiunile de care suferă îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 196 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti.
Raportul de expertiză medico – legală întocmit în cauză confirmă afecţiunile condamnatului, dar în concluzii s-a apreciat că ele pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P.
Aşa fiind, în cauză condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, urmează să ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 115 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2662/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
