ICCJ. Decizia nr. 2685/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2685/2006
Dosar nr. 43281/3/2005
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat inculpatul M.A., la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., şi art. 39 alin. (2) C. pen., s-a revocat restul de 603 zile neexecutat din pedeapsa anterioară de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 516 din 4 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti şi s-a contopit cu pedeapsa din cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 7 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen., şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani.
S-a computat din pedeapsă prevenţia de la 20 octombrie 2005 la zi.
S-a constatat reparată paguba cauzată părţii vătămate şi a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la 20 octombrie 2005, orele 17,00, inculpatul M.A. împreună cu V.M., minor, l-au acostat pe A.D., parte vătămată, pe Bd. Tineretului, căruia prin ameninţare şi violenţă i-au furat 50.000 lei.
Făptuitorii au fost surprinşi în flagrant de organele poliţiei.
Prin Decizia penală nr. 187/ A din 8 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului N.A. care a motivat că probele administrate dovedesc că acesta a comis infracţiunea pentru care a fost condamnat de instanţa de fond şi că pedeapsa aplicată corespunde criteriilor legale de individualizare a pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care susţine că nu este autorul faptei, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsie, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că la 20 octombrie 2005 inculpatul recurent împreună cu minorul V.M. l-au acostat pe A.D.Şt. de 13 ani şi prin ameninţarea cu exercitare de violenţe i-au cerut un telefon mobil iar ulterior i-au furat tot prin ameninţare 50.000 lei.
Făptuitorii au fost surprinşi de poliţie. În mod constant partea vătămată a declarat că a fost deposedat de bani prin ameninţare cu un briceag de către inculpatul recurent.
În acelaşi sens au declarat martorele A.G. şi N.E. agenţi de pază la magazinul M.I. în faţa căruia s-a comis infracţiunea. Prin urmare instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au dat o încadrare juridică legală faptei.
În ce priveşte individualizarea, instanţele au făcut o aplicare legală şi temeinică a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile de individualizare ale pedepselor.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Coborârea pedepsei sub această limită ar fi posibilă numai prin reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Or în condiţiile în care inculpatul deşi tânăr este recidivist, liberat condiţionat, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 603 zile din pedeapsa anterioară dă dovadă de persistenţă în conduita antisocială, reţinerea unor circumstanţe atenuante ar fi netemeinică şi nelegală chiar dacă valoarea pagubei este mică.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 octombrie 2005 la 28 aprilie 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2687/2006. Penal → |
|---|
