ICCJ. Decizia nr. 2666/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2666/2006
Dosar nr. 4422/1/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 946 din 24 ianuarie 2006, petentul C.G.I. a formulat plângere împotriva soluţiei comunicată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău prin adresa nr. 971/VIII/1 din 5 decembrie 2005.
În motivarea cererii, se susţine că, la data de 14 decembrie 2005, a adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în termenul şi în condiţiile legale, o plângere referitoare la acest răspuns dar că, până la data formulării plângerii nu a primit nici o comunicare.
În susţinerea plângerii au fost depuse înscrisuri, în copie, respectiv Ordonanţa de reţinere din 8 aprilie 1995, adresa nr. 18989 din 9 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adresa nr. 971/VIII/1 din 5 decembrie 2005, plângerea adresată Procurorului General al României la 28 octombrie 2005 şi plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la 14 decembrie 2005.
În vederea soluţionării cauzei, s-au emis adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru a se înainta instanţei dosarul de urmărire penală sau lucrarea nr. 971/VIII/1 din 5 decembrie 2005, înscrisuri remise la data de 22 februarie 2006, aflate la dosar.
Examinând plângerea formulată de petentul C.G.E., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Ploieşti constată că aceasta este inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., potrivit cărora „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Ori, din examinarea înscrisurilor depuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Curtea reţine că în urma verificărilor susţinerilor petentului s-a întocmit referatul nr. 971/VIII/1 din 5 decembrie 2005, comunicat acestuia, constatându-se că nu s-a pronunţat vreuna din soluţiile arătate expres şi limitativ în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., şi împotriva cărora persoana nemulţumită este îndreptăţită să formuleze plângere.
Aşa fiind, prin sentinţa penală nr. 7 din 27 februarie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea, obligând petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petentul C.G.E., apreciind-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât după opinia sa, instanţa trebuia să pronunţe o hotărâre prin care să se dezinvestească şi să trimită cauza Ministerului Public care să soluţioneze plângerea sa prin ordonanţă sau rezoluţie motivată aşa cum obligă legea.
Recursul este nefondat.
Astfel, cum corect a reţinut instanţa comunicările făcute de parchet în afara cadrului procesual, fără adoptarea unor rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţei, ori, după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, nu pot fi atacate cu plângere în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Ca urmare, constatând că petentul a promovat o plângere împotriva unui referat întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, care nu se regăseşte printre soluţiile limitativ prevăzute de textul de lege mai sus citat, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, iar recurentul petent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G.E. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 75 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2663/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2684/2006. Penal → |
|---|
