ICCJ. Decizia nr. 2688/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2688/2006
Dosar nr. 23669/1/2005
(nr. vechi 7459/2005)
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 18 mai 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata R.C., la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
S-a confiscat obiectul folosit la săvârşirea faptei.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa, în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut:
Inculpata R.C. (fostă C.) s-a căsătorit în anul 1985 cu victima C.D. şi au avut împreună doi copii, pe nume C.A., în vârstă de 17 ani, în prezent plecată în Italia cu o rudă, şi C.B., în vârstă de 16 ani împliniţi, elev.
Pe parcursul căsniciei şi rămânând şi fără loc de muncă stabil, victima C.D. a început să consume în exces băuturi alcoolice, provocând adesea scandal, astfel că, de câteva ori, mai ales în ultimii 2-3 ani, inculpata şi cei doi minori au fost nevoiţi să locuiască, provizoriu, la familii cunoscute din municipiul Huşi.
Din cauza acestor neînţelegeri, prin sentinţa civilă nr. 1079 din 30 mai 2005 a Judecătoriei Huşi, judeţul Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare, căsătoria acestora a fost desfăcută, dispunându-se obligarea victimei la prestaţii periodice lunare faţă de cei doi minori, cu titlu de pensie legală de întreţinere.
S-a luat de renunţare la judecata cu privire la partajarea bunurilor comune, astfel că, atât inculpata, cu cei doi copii, cât şi victima au continuat să locuiască împreună în imobilul situat în strada Răieşti, din municipiul Huşi.
În jurul datei de 1 august 2004, pe fondul unor conflicte de genul celor precizate mai sus, inculpata a fost nevoită să plece de la domiciliul comun, împreună cu copiii, la o rudă, iar în ziua de 11 august 2004, în jurul orelor 2,00, a avut intenţia să revină acasă, însă numita P.M. i-a spus, la domiciliul ei, că fostul soţ a vândut o vitrină, bun comun, iar banii i-a folosit pentru procurarea de băuturi alcoolice.
Auzind acest lucru, inculpata l-a luat pe fiul ei C.B. şi a plecat direct acasă, iar când a ajuns în capătul uliţei, a găsit-o pe victimă în şezut, în cadrul porţii aflată în stare de ebrietate şi pusă pe scandal.
Văzând acest lucru, inculpata R.C. a smuls o scândură dintr-un gard vecin, timp în care victima a început să o înjure şi să o ameninţe, de faţă cu C.B., ce a rămas la câţiva metri distanţă de poartă.
Inculpata s-a îndreptat brusc către victimă, iar când aceasta s-a ridicat în picioare înjurând, i-a aplicat mai multe lovituri cu scândura peste membrele inferioare, iar când aceasta a căzut, la doi, trei metri distanţă de poartă, cu faţa în sus, i-a mai aplicat numeroase lovituri cu acelaşi obiect, în special în zona toracică.
La un moment dat, inculpata a aruncat fragmentele de scândură, care s-au rupt în timpul conflictului, observând totuşi că victima s-a ridicat pe mâini, continuând să o înjure şi să-i adreseze cuvinte jicnitoare, chiar pornografice.
La scurt timp, aceasta l-a luat pe fiul ei şi a plecat la familia A., unde, de altfel, locuia de câteva zile.
După exercitarea violenţelor, victima C.D. a rămas la pământ, în faţa porţii, pe uliţă, decedând după câteva ore.
A doua zi, inculpata a fost înştiinţată de fiica sa C.A., că fostul soţ este decedat în aproprierea locuinţei, în drum.
În ziua de 12 august 2004 a fost constatat decesul victimei, iar în vederea individualizării leziunilor traumatice la aceasta, cadavrul a fost transportat la morga Spitalului municipal Huşi, unde a fost efectuată autopsia.
Concomitent, au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări şi bucăţile de scândură cu care a fost lovită victima.
Din concluziile raportului de expertiză medico – legală de autopsie nr. 85/ N din 12 august 2004 întocmit de S.M.L.J. Vaslui a rezultat că moartea victimei C.D. a fot violentă şi s-a datorat unui şoc traumatic şi hemoragic, urmare a unui politraumatism cu multiple echimoze, excoriaţii, plăgi multiple, hematoame multiple şi masive infiltrate sanguine, rupturi musculare, fracturi costale, contuzie pulmonară bilaterală, precum şi o fisură a tibiei drepte la o persoană cu tare organice multiple (scleroemfizem pulmonar, cardiopatie, steatoză hepatică, sclerolipomatoză pancreatică, ateroscreloză sistemică incipientă), deci cu o rezervă funcţională redusă şi aflată într-o stare de intoxicaţie etilică avansată.
Între politraumatism şi moarte există legătură de cauzalitate.
Medicul legist a apreciat că leziunile s-au putut produce prin lovituri cu şi de corpuri dure, majoritatea prin lovituri active.
În termen hotărârea a fost apelată de inculpată cu motivarea că a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare având în vedere că a lovit victima pe fondul unui comportament al acesteia care determină o anumită temere.
În subsidiar, a motivat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de conduita ei generală.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 374 din 15 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4229/2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
S-a reţinut că faptul că victima obişnuia să provoace scandal, iar în momentul săvârşirii faptei era în stare de ebrietate şi i-a adresat inculpatei ameninţări şi injurii, nu reprezintă o stare de legitimă apărare în sensul art. 44 alin. (3) C. pen., iar pedeapsa a fost corect individualizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata R.C., care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocând dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Recursul este neîntemeiat.
Curtea, analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticii formulate de inculpată, ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Inculpata a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. pen., motivând că „îi era teamă de victimă" şi a luat acea scândură pentru a se apăra. În momentul agresiunii victima avea o alcoolemie ridicată şi folosea un limbaj violent şi ameninţător la persoana inculpatei, fapt ce a determinat-o pe aceasta să acţioneze în modalitatea reţinută.
Conform art. 44 alin. (3) C. pen., se consideră că este în legitimă apărare şi „ acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul".
Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că, pentru ca excesul de apărare să fie justificat, este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare, adică sub presiunea unui atac material direct, imediat şi injust, care a pus în pericol grav persoana.
Din probele dosarului nu rezultă, însă nici un atac din partea victimei, împrejurările că aceasta era în stare avansată de ebrietate şi că i-a adresat inculpatei ameninţări şi injurii neîndeplinind cerinţele acelui „atac" prevăzut de textul invocat.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor juridice către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.C. împotriva deciziei penale nr. 374 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2687/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2690/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
