ICCJ. Decizia nr. 2732/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2732/2006
Dosar nr. 2010/1/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentei G.M., formulată împotriva rezoluţiei nr. 895/ VIII din 27 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. 99/P/2005 privind pe intimata M.A.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, magistratul judecător M.A. nesăvârşind infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), petenta, în contra acesteia, susţinând că a avut interes să judece cauza dosarului nr. 195/R/2005 al Judecătoriei Topliţa pentru a o favoriza pe numita M.L., acuzată de comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Împotriva sentinţei, petenta, în termenul legal a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente ţinând de nelegalitate şi netemeinicie, respectiv neanalizarea probelor depuse prin care s-a demonstrat vinovăţia judecătorului, neanalizarea erorilor săvârşite de procuror în faza efectuării actelor premergătoare, neanalizarea înscrisurilor, mijloace de probă, prin care s-a dovedit că judecătoarea a favorizat-o pe inculpata M.L., astfel împiedicându-se înfăptuirea justiţiei.
Petenta a cerut casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, probele conturând vinovăţia judecătoarei M.A.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că petenta, mandatară a numitei V.E.L., a susţinut că judecătoarea M.A., de la Judecătoria Topliţa, judecând dosarul nr. 195/R/2005 al acestei instanţe, prin încheierea pronunţată la 10 mai 2005, a dispus desfiinţarea rezoluţiei Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa şi a reţinut, spre judecare, cauza privind-o pe M.L. şi întrucât avea interes, nu s-a abţinut, în dosarul indicat aflându-se probe şi din dosarul nr. 1853/P/2002 în care s-ar mai fi pronunţat, ceea ce constituie o favorizare a învinuitei menţionate.
Petenta a mai susţinut că împrejurarea că dosarul Judecătoriei Topliţa a fost trimis la parchet pentru completarea urmăririi penale, nu constituie decât un pretext pentru tergiversarea cauzei.
Actele procurorului şi hotărârea instanţei, verificate pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei au reţinut că judecătoarea M.A. nu s-a aflat în vreun caz de incompatibilitate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 46, 47 şi 48 C. proc. pen., ea nu şi-a exprimat anterior părerea în aceeaşi cauză care să aibă acelaşi obiect şi nu a fost interesată în cauză, în sensul prevederilor art. 47 lit. d) din acelaşi cod.
Totodată, probele despre care vorbeşte petenta, nu pot conduce la concluzia că judecătorul ar fi săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 246 şi ale art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În ce priveşte cererea recurentei, de casare a sentinţei şi trimitere a cauzei pentru rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., rejudecarea se dispune pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzută de art. 197 alin. (2) şi în cazurile când judecarea a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, sau care, legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate ori unei părţi i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amânare şi din această cauză nu a putut să-şi facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.
Or, în cauză, nu se regăseşte niciuna din aceste ipoteze. Faptul că la termenul acordat pentru judecarea plângerii, 16 ianuarie 2006, petenta nu a fost prezentă şi, prin fax, după judecare, s-a comunicat o cerere de amânare, nu sunt imputabile instanţei.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, urmează a fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.M. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2731/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2739/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
