ICCJ. Decizia nr. 7357/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7357/2006
Dosar nr.16426/1/2006
Şedinţa publică din 22 decembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 15729/54/2006, Curtea de Apel Craiova a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.
În baza art. 1451 C. proc. pen., a fost luată faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispunându-se ca pe durata măsurii să respecte obligaţiile menţionate în dispoziţiile art. 145 din acelaşi cod.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (22) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 30 noiembrie 2005, Tribunalul Mehedinţi a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.C., pe o perioadă de 29 zile, de la 30 noiembrie 2005, până la 28 decembrie 2005, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 556 din 13 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 2268/2006, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 15 ani închisoare, în temeiul art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., menţinându-se starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi părţile civile M.M. şi M.G.
Examinând din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, instanţa de apel a mai reţinut că în cauză s-au administrat probe care pun sub semnul întrebării existenţa unor indicii temeinice în sensul săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de omor calificat, pentru care este judecat.
În acest sens, Curtea a avut în vedere declaraţiile părţii civile M.G., prezent la incident, cât şi declaraţiile martorilor C.P., M.C., M.V. şi B.E.
Constatând existenţa unei bănuieli rezonabile asupra temeiniciei acuzaţiei aduse inculpatului şi nefiind identificate motive verosimile care să ducă la concluzia că inculpatul ar fi autorul omorului, Curtea de Apel a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1), raportat la art. 143 C. proc. pen., şi în baza art. 3001 alin. (2), raportat la art. 160b alin. (2) C. proc. pen., a dispus revocarea măsurii arestării preventive, luând, totodată, măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Recursul este fondat.
Instanţa de apel, prin interpretarea eronată a probelor administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească, a reţinut nefondat că nu există indicii temeinice privind vinovăţia inculpatului.
Astfel, inculpatul în mod constant a recunoscut săvârşirea faptei, dând detalii semnificative atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive, prelungirilor ulterioare şi la primul interogatoriu luat în prezenţa apărătorului ales.
Mai mult, în cursul anchetei, deşi i-au fost aduse la cunoştinţă afirmaţiile fiului victimei, potrivit cărora la săvârşirea faptei ar fi participat şi o altă persoană, inculpatul a continuat să susţină că el este autorul.
În cursul cercetării judecătoreşti s-a verificat apărarea formulată de inculpat, şi anume că victima ar fi indicat persoana agresorului înainte de a deceda şi s-a constatat că nu corespunde adevărului.
Martorii B.E. şi C.P. au menţionat în declaraţiile date că victima nu era conştientă şi nu putea să vorbească, iar actele medicale confirmă că victima s-a aflat în stare de inconştienţă din momentul intervenirii până la deces, aflându-se în stare de comă gradul III.
Chiar mama inculpatului, martora M.M., în declaraţiile date la urmărirea penală l-a indicat pe acesta că este autorul omorului.
Martorul ocular al incidentului, M.G., îl indica pe inculpat ca fiind cel care a lovit victima în cap cu partea metalică a unei furci.
Pe de altă parte este de reţinut că niciunul dintre martorii indicaţi în încheierea instanţei de apel nu a fost prezent la locul faptei, astfel încât să poată relata asupra derulării conflictului şi o indica persoana agresorului.
Cum probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească nu au o valoare prestabilită, declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale prin care a recunoscut săvârşirea faptei trebuie coroborată cu mijloacele de probă directe, respectiv cu declaraţiile singurului martor ocular al conflictului precum şi cu actele medicale aflate la dosar.
Or, din aceste probe rezultă că dispoziţiile art. 160b alin. (3) sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova va fi admis, va fi casată încheierea din 15 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 15729/54/2006 şi va fi menţinută măsura arestării preventive în temeiul art. 300 raportat la art. 160b C. proc. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 15729/54/2006 (nr. vechi 1895/P/2006) privind pe inculpatul M.C.
Menţine măsura arestării preventive în temeiul art. 300 raportat la art. 160b C. proc. pen.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 40 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7269/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1977/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
