ICCJ. Decizia nr. 2771/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2771/2006
Dosar nr. 5023/1/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 447 din 28 noiembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 4981/2005, Tribunalul Arad, alături de coinculpatul R.A., a condamnat şi pe inculpatul A.C.P., la pedeapsa de:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea în participaţie, în calitate de coautor la infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; în baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2191 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Arad şi s-a dispus executarea sa alături de pedeapsa în cauză, în final inculpatul având de executat în regim de detenţie pedeapsa de 10 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., cu fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată din pedeapsa aplicată timpul reţinerii/arestării preventive în cauză a inculpatului perioada 11 noiembrie 2003 – 16 noiembrie 2003.
Potrivit art. 118 lit. d) C. pen., a fost obligat inculpatul către stat, cu titlu de confiscare specială la suma de 300.000 ROL.
A fost obligat inculpatul la suma de 3.000.000 ROL cheltuieli judiciare statului.
(Prin aceiaşi sentinţă coinculpatul R.A., participant la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie sus-menţionate a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen.).
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 15 aprilie 2005, în jurul orelor 23,30, partea vătămată I.I.L. în vârstă de 21 ani se deplasa spre casă trecând prin apropierea Blocului din cartierul Aurel Vlaicu al municipiului Arad. Cei doi inculpaţi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, au lovit-o cu pumnii în faţă şi au determinat-o astfel să-i urmeze pe scara blocului amintit, unde, prin aplicarea altor violenţe fizice ce i-au cazat leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, i-au sustras din portmoneu suma de 600.000 lei (prejudiciu rămas nerecuperat pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal).
La individualizarea pedepsei al cărei cuantum a fost stabilit la minimul legal special prevăzut de lege. Instanţa a avut în vedere pericolul social al infracţiunii, în raport de împrejurările în care a fost comisă şi urmările acestora, vârsta tânără şi comportarea sinceră a inculpaţilor în legătură cu fapta penală comisă.
Pentru inculpatul A.C.P. s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnarea anterioară cu suspendare la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2191 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Arad, referitor la care s-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambii inculpaţi, cu motivarea că au exercitat doar acte de violenţă fără legătură cu acea de remitere a sumei de bani care a avut loc la un moment ulterior din iniţiativa părţii vătămate. Inculpatul A.C.P. a mai susţinut că nu a participat la primirea sumei de bani, fiind nevinovat şi a cerut achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 87/ A din 27 februarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, obligându-i la câte 100 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
S-a motivat că din probele administrate în cursul procesului penal, declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor F.L.O., M.R.D., G.D., D.G.V., care au asistat la incident şi chiar au intervenit pentru a curma agresiunea împotriva victimei, ultimii fiind locatari ai blocului G, a rezultat că violenţele şi ameninţarea au fost exercitate de ambii inculpaţi ca mijloc în vederea realizării actului scop, deposedarea.
În consecinţă, s-a reţinut că fiecare dintre inculpaţi au comis acte de coautorat la infracţiunea de tâlhărie, fiind justificată condamnarea acestora în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Prin recursul de faţă, în termen, declarat de către inculpatul A.C.P. se solicită achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru motivele de nelegalitate invocate în apel, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
În raport de dispoziţiile art. 211 C. pen., tâlhăria este o infracţiune complexă. În conţinutul său intră două acţiuni care constituie prin ele însăle, fapte prevăzute de legea penală. Aceste două acţiuni absorbite în infracţiunea complexă de tâlhărie sunt specifice, una din ele infracţiunii de furt, simplu sau calificat, iar cealaltă unei infracţiuni contra persoanei, caracterizate prin violenţe sau alte forme de constrângere.
Există coautorat la infracţiunea de tâlhărie atunci când coinculpaţii au acţionat împreună, lovind concomitent victima, în cadrul unei activităţi individualizate şi cu realizarea intenţiei de a sustrage bunul, fiind conştienţi de urmările fapte lor şi dorind producerea acestora.
În speţă este stabilit, cu argumentele probatorii arătate implicit în sentinţă şi în mod expres în decizie, că ambii inculpaţi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice şi având nevoie de bani pentru aprovizionarea în continuare cu alcool, au acostat victima sub pretextul că are o atitudine lipsită de respect faţă de aceştia şi au lovit-o cu pumnii după care au condus-o în scara blocului G, unde au continuat violenţele sub imperiul cărora victima le-a remis iniţial suma de 60.000 ROL, iar aceştia i-au reţinut portmoneul din care şi-au însuşit şi diferenţa de 540.000 ROL (în total 600.000 ROL). Fiind anunţate organele de poliţie inculpaţii au fost găsiţi la locul faptei consumând bere cumpărată din suma de bani sustrasă de la partea vătămată, alături de martorul F.L.O. care a asistat nemijlocit şi confirmat ca atare activitatea ilicită a acestora.
În consecinţă, instanţele anterioare au reţinut corect vinovăţia ambilor inculpaţi, în calitate de coautori, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Examinând cauza din oficiu în limitele cazurilor de casare indicate în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se reţine că starea de recidivă postcondamnatorie şi măsura de revocare a beneficiului suspendării condiţionate sunt justificate legal potrivit dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen., iar pedeapsa aplicată, stabilită anterior la minimul legal special prevăzut de lege, este în concordanţă cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca atare, recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefundat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 220 RON, din care 100 RON reprezintă onorariu pentru apărătorul oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţie, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.P. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2739/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2799/2006. Penal → |
|---|
