ICCJ. Decizia nr. 2806/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2806/2006
Dosar nr. 1670/2/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 18 ianuarie 2006, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpaţii:
- D.M., la 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- C.G., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 19 septembrie 2005, la zi pentru inculpatul D.M. şi de la 20 septembrie 2005, la zi, pentru inculpatul C.G.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 17 septembrie 2005, în jurul orelor 12,00, inculpaţii D.M. şi C.G., împreună cu inculpatul C.N. – S. (condamnat în aceeaşi cauză) au sustras ştiuleţi de porumb dintr-o solă ce aparţinea părţii vătămate P.D. După ce l-au încărcat în căruţă şi intenţionau să plece, au fost surprinşi de partea vătămată P.D., însoţit de tatăl său, P.R., precum şi de către E.M. şi A.I.
La refuzul inculpaţilor de a înapoia porumbul, partea vătămată a prins caii de hamuri, pentru a-i împiedica pe inculpaţi să plece, moment în care inculpatul C.G. a încercat să o lovească pe partea vătămată cu o furcă, însă lovitura a fost blocată de martorul E.M.
Ulterior, fiind urmăriţi, inculpaţii C.G. şi C.N. – S., înarmaţi cu o bâtă şi o furcă, au continuat ameninţările, aruncând cu un pietroi în direcţia urmăritorilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 126/ A din 20 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Totodată, a menţinut starea de arest a acestora şi a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 19 septembrie 2005, la zi, pentru inculpatul D.M. şi de la 20 septembrie 2005, la zi, pentru inculpatul C.G.
Prin recursurile declarate, ambii inculpaţi au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar, în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Din coroborarea declaraţiilor inculpatului D.M. cu ale părţii vătămate şi ale martorilor A.I., E.M. şi P.R. rezultă, în mod cert, că inculpaţii au exercitat violenţe fizice şi verbale, pentru păstrarea porumbului sustras.
Aşa fiind, critica recurenţilor nu poate fi primită, întrucât fapta acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, şi nu a celei de furt calificat.
Nici cea de a doua critică nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat furtul calificat şi tâlhăria, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor aplicate, acordând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.G. şi D.M. împotriva deciziei penale nr. 126/ A din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.G., durata arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 4 mai 2006.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M., durata arestării preventive de la 19 septembrie 2005 la 4 mai 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2799/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2845/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
