ICCJ. Decizia nr. 277/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 277/2006

Dosar nr. 21835/1/2005

(nr. vechi 6539/2005)

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006

Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1075/ F din 7 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2067/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3512 din 24 iunie 1999, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul A.G.

A obligat petiţionarul la 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul a beneficiat o dată de întreruperea executării pedepsei pe motive familiale, astfel că o nouă cerere bazată pe acelaşi temei de drept este inadmisibilă.

Prin Decizia penală nr. 168/ A din 7 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul condamnatului, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În considerentele deciziei mai sus-arătate, s-a subliniat că, deşi condamnatul a beneficiat într-adevăr de întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni, aceasta viza pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1018/1996, a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, iar nu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351 din 14 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

În fond, după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa a dispus ataşarea unor copii ale celor două sentinţe mai sus menţionate, cu menţiunea datei şi modalităţii rămânerii definitive, copii de pe M.E.P.I. emise în baza acestor sentinţe penale, precum şi referate întocmite de B.E.P. cu privire la acestea.

De asemenea, la solicitarea petentului condamnat, s-a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul familiei acestuia, ce a fost ataşat la dosar.

Examinând cererea condamnatului, în raport de actele şi lucrările dosarului, dar şi de dispoziţiile legale în materie, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată.

În speţă, din referatul de anchetă socială a reieşit că familia condamnatului este compusă din soţia acestuia, în vârstă de 31 ani şi 4 copii minori, din care 3 elevi. Familia locuieşte într-un apartament proprietate, format din 4 camere şi dependinţe, bine mobilat, în condiţii bune de locuit. Deşi membrii familiei nu se confruntă cu probleme de sănătate, au dificultăţi la plata cotelor de întreţinere, existând restanţe în cuantum de 19.000.000 lei vechi. Pană la data condamnării sale, petentul a fost unic asociat la firma SC A.C.

Faţă de cele reţinute, tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit existenţa vreunei împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei. Situaţia materială precară a familiei condamnatului este de durată şi nu poate fi ameliorat substanţial a familiei condamnatului este de durată şi nu poate fi ameliorată substanţial de către acesta într-o perioadă limitată de timp (conform legii maximum 3 luni), în condiţiile în care s-a dovedit posibilitatea obţinerii unor câştiguri licite, considerabile în această perioadă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul A.G., criticând-o sub aspectul respingerii greşite a cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece familia sa se confruntă cu grave probleme sociale şi riscă să nu mai aibă unde locui.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei, atât sub aspectul motivului invocat, cat şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constat că este corectă aprecierea instanţei de fond că nu s-a dovedit existenţa vreuneia împrejurări speciale, care să reclame întreruperea executării pedepsei.

Într-adevăr, situaţia materială precară a familiei condamnatului este de durată şi nu poate fi ameliorată substanţial de către acesta într-o perioadă de timp de maximum 3 luni.

Este discutabil chiar, că apelantul ar putea reuşi să se încadreze undeva, în acest scurt interval de timp.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 791/ A din 17 octombrie 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A.G. împotriva sentinţei penale nr. 1075/F/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Apelantul a fost obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul.

Prin motivele de recurs, susţinut oral, condamnatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., respectiv familia sa se confruntă cu grave probleme materiale.

Recursul formulat va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii.

Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub motivele invocate de condamnat şi a cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţelor de fond şi de apel fiind legale şi temeinice.

Din actele existente în dosar, rezultă că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

În motivarea cererii condamnatul A.G. a arătat că familia sa, compusă de soţie şi patru copii, se confruntă cu grave probleme materiale.

În raport de subiectul cererii, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul familiei condamnatului, concluziile acestui referat fiind anterior expuse.

Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedită atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cat şi consecinţele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni.

Curtea apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială (familia condamnatului, compusă din soţie şi patru copii minori, locuieşte într-un apartament proprietate personală, format din 4 camere şi are dificultăţi la plata cotelor de întreţinere) nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice interzicerea executării pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cat aspectele dovedite de probele administrate în cauză, au un caracter de durată, recurentul nefăcând dovada că ar putea ameliora situaţia materială precară a familiei sale.

În consecinţă, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului.

Verificând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 791/ A din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 277/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs