ICCJ. Decizia nr. 272/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.272/2006
Dosar nr. 17498/1/2005
(nr. vechi 4370/2005)
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 din 25 mai 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul C.R. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 92 din 21 iunie 1999 a Tribunalului Suceava şi contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu inculpatul M.N., şi el condamnat prin aceeaşi hotărâre judecătorească pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.553.000 lei către partea civilă Ş.C.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.800.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 25 noiembrie 2004, în timp ce era în barul din zona gării Burdujerii, judeţul Suceava, partea vătămată Ş.C. a atras atenţia asupra sa inculpaţilor C.R. şi M.N., întrucât a introdus în buzunarul hainei suma de 800.000 lei.
Inculpatul M.N. a tras victima de mână şi i-a sustras banii, după care a fugit. Inculpatul C.R. a rămas în local, ameninţând-o pe partea vătămată, iar în momentul în care aceasta a urmărit-o, rugând să i se restituie banii, a lovit-o.
Prejudiciul a fost recuperat parţial, prin restituirea sumei de 747.000 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, dovezi de restituire a bunurilor, declaraţiile martorilor A.D., M.V.N., I.D., declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 210 din 27 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului în sumă de 1.400.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat, ca neîntemeiată, critica formulată de inculpat privind greşita sa condamnare, constatând că probele administrate în cauză dovedesc participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.R., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului şi redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale inculpatului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor judecătoreşti pronunţate, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi au reţinut în mod just vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Declaraţiile părţii vătămate cu privire la modul de săvârşire a infracţiunii şi autorii acesteia sunt confirmate de martorii I.D. şi A.D., care l-au văzut pe S.C. certându-se cu cei doi inculpaţi şi solicitându-le restituirea banilor.
În după-amiaza aceleiaşi zile, cei doi inculpaţi s-au întors în bar şi au fost recunoscuţi de martorul A.D. (agent de pază), care a luat măsuri de sesizare a organelor de poliţie.
Inculpatul C.R. a recunoscut că partea vătămată i-a reproşat lui M.N. sustragerea banilor şi voia să anunţe poliţia, explicând propria-i intervenţie prin dorinţa de a aplana conflictul.
Inculpatul M.N. a negat însă existenţa oricărui incident cu partea vătămată şi a susţinut că banii găsiţi asupra lui provin dintr-un ajutor social încasat de la Primăria Hârlău, apărare care a fost verificată de instanţa de fond şi s-a dovedit a fi pro-cauza.
Aşa fiind, Curtea constată că inculpaţii au săvârşit fapta împreună, prin acţiuni concordante care au urmărit deposedarea victimei de bani şi împiedicarea ei de a-i recupera.
În consecinţă, critica formulată se dovedeşte a fi nefondată.
Cum nefondat este şi cel de-al doilea motiv invocat de recurent, referitor la individualizarea pedepsei.
Având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii comise, nesinceritatea de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, faptul că acesta este recidivist, fiind condamnat de trei ori în perioada 1996 - 1999 pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, Curtea constată că în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 210 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 275/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
