ICCJ. Decizia nr. 2813/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2813/2006

Dosar nr. 14679/1/2005

(nr. vechi 3576/2005(

Şedinţa publică din 4 mai 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia formulată, A.W.M.S. a solicitat anularea deciziei nr. 2928 din 10 mai 2005 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru mai multe infracţiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001, invocând că sunt incidente prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen., în sensul că instanţa a omis să se pronunţe asupra „cauzei de nepedepsire reprezentată de eroarea de fapt în care s-a aflat prin necunoaşterea împrejurării că victima V.M. avea vârsta de 17 ani şi 4 luni şi, deci, era minor".

În urma examinării motivelor contestaţiei.

În urma examinării motivelor contestaţiei, se constată că aceasta nu este fondată.

Potrivit art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar.

Or, în cauză, nu este incident nici unul dintre aceste cazuri.

Art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., se referă la existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege, adică la situaţiile în care legiuitorul prevede în mod expres că, în anumite condiţii, fapta nu se pedepseşte, ceea ce nu este cazul în speţă. Or, petiţionarul invocă o aşa-zisă „eroare de fapt", care nu este considerată sau asimilată de lege cu o cauză de nepedepsire, eroarea de fapt fiind, în realitate, potrivit art. 51 C. pen., o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, şi nu o cauză de nepedepsire, iar, în cazul existenţei erorii de fapt, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., şi nu prevederile art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen.

Dar, în realitate, împrejurarea invocată de contestator nu reprezintă o eroare de fapt, în sensul art. 51 C. pen., ci o apărare a acestuia, în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, întrucât lipseşte elementul intelectiv al laturii subiective (nu ar fi cunoscut că victima este minoră).

Aşa fiind, apare în mod evident că motivul invocat nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., astfel că se impune respingerea contestaţiei, ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Conexează dosarul nr. 15153/1/2005 (nr. vechi 3695/2005) la dosarul nr. 14679/1/2005 (nr. vechi 3576/2005).

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.W.M.S. împotriva decizie penale nr. 2928 din 10 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 2810/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2816/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2813/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare