ICCJ. Decizia nr. 2776/2006. Penal. Reconstituire dosar judiciar/ Înscris judiciar dispărut (art.508 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2776/2006
Dosar nr. 34909/2/2005
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Examinând recursurile de faţă, constată:
Prin încheierea din 25 noiembrie 2004 pronunţată în Camera de Consiliu de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 567/2004, s-a constatat reconstituit volumul III al dosarului nr. 2049/1999 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii M.G., C.A., M.D., T.A., B.C.A., B.C., U.D., M.J., R.A. şi S.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală 95/ A din 8 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.G. şi C.A.
Prin Decizia nr. 2182 din 30 martie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis recursul declarat de inculpata C.A. împotriva deciziei instanţei de apel, s-a casat această hotărâre precum şi încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 25 noiembrie 2004, şi s-a trimis dosarul primei instanţe în vederea reconstituirii volumului lipsă din dosarul de cercetare judecătorească.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că din actele dosarului nu rezultă dacă a fost reconstituit volumul care lipseşte din dosarul nr. 2049/1999 întrucât prin încheierea din 12 februarie 2004 s-a dispus reconstituirea volumului II iar prin încheierea din 25 noiembrie 2004 s-a constatat reconstituit volumul III.
S-a mai reţinut că nu au fost reconstituite toate încheierile pentru a se stabili care erau înscrisurile pe care le conţinea dosarul dispărut, verificarea registrului general nefiind suficientă.
În consecinţă, s-a concluzionat că au fost încălcate dispoziţiile art. 512 C. proc. pen., potrivit cărora reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le conţinea.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. c) s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare urmând să se identifice volumul care lipseşte din dosarul 2049/1999 şi care sunt termenele parcurse; să se reconstituie încheierile de la fiecare termen şi, pe baza acestora şi a menţiunilor din registrul general să se stabilească ce înscrisuri conţinea şi să se procedeze la reconstituirea acestora.
Prin sentinţa penală nr. 1316 din 29 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3060/2005, s-a constatat reconstituit volumul V din dosarul de cercetare judecătorească nr. 2049/1999 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Apelurile declarate de inculpaţii C.A. şi M.G. împotriva sus-menţionatei sentinţe au fost respinse prin Decizia penală nr. 930/ A din noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Inculpaţii C.A. şi M.G. au declarat recurs susţinând că reconstituirea s-a dispus fără citarea părţilor, că s-a refuzat primirea la dosar a unor înscrisuri, că încheierile de şedinţă sunt eliptice şi conţin menţiuni nereale, cum ar fi lipsa inculpaţilor şi a apărătorilor lor la dezbateri deşi au fost prezenţi şi asistaţi la toate termenele.
Recursurile vor fi examinate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 21 C. proc. pen., dar şi a dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Susţinerea recurenţilor în sensul că părţile nu au fost citate la reconstituirea dosarului este neîntemeiată întrucât din dosarul 3060/2005 rezultă că la fiecare termen s-a dispus şi s-a efectuat citarea părţilor care nu aveau termen în cunoştinţă.
Aşa fiind, se constată că hotărârea prin care s-a constatat reconstituit dosarul a fost dată cu citarea părţilor conform art. 512 alin. (3) C. proc. pen.
Fiind investită numai cu recursurile inculpaţilor C.A. şi M.G., Curtea poate verifica legalitatea îndeplinirii procedurii de citare numai în privinţa acestora, motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., putând fi invocat numai de partea aflată în situaţia la care face referire dispoziţia legală sus-menţionată sau de procuror în favoarea acesteia.
Din actele dosarului rezultă că cei doi inculpaţi au fost prezenţi la termenul la care s-au judecat apelurile pe care le-au declarat astfel încât se reţin că procedura de citare în apel a fost legal îndeplinită.
Se constată, de asemenea, că şi în primă instanţă, la termenul când s-a constatat reconstituit dosarul, procedura a fost legal îndeplinită cu recurenţii, în condiţiile art. 291alin. (3) C. proc. pen., aceştia fiind prezenţi la termenele anterioare.
Din examinarea actelor dosarului se mai constată că prima instanţă s-a conformat deciziei de casare stabilind că volumul care lipseşte din dosarul 2049/1999, este volumul V.
Au fost, de asemenea, stabilite termenele parcurse care corespund perioadei cuprinse între 10 mai 2002 şi 22 noiembrie 2002 şi au fost reconstituite încheierile de şedinţă pentru fiecare termen pe baza copiilor de pe notele de şedinţă ale grefierului şi s-a stabilit pe baza referatului întocmit de serviciul „Registratură" ce înscrisuri sunt menţionate ca depuse în volumul lipsă din dosar.
Împrejurarea că în încheierile reconstituite s-ar fi făcut menţiuni greşite cu privire la prezenţa părţilor sau a apărătorilor acestora nu este de natură să ducă la casarea hotărârii prin care s-a constatat reconstituit dosarul, întrucât reprezintă erori materiale ce pot fi îndreptate în cadrul procedurii prevăzută de art. 195 C. proc. pen.
Referitor la refuzul de a primi un set de înscrisuri, se constată că acestea poartă viza judecătorului din 31 ianuarie 2001 şi ca atare nu puteau să se afle în volumul reconstituit în care primul termen a fost la 7 iunie 2002.
În măsura în care înscrisurile respective nu se regăsesc în volumul corespunzător datei la care au fost vizate de judecător, nimic nu-i împiedică pe inculpaţi să le depună în apel.
De altfel, având în vedere faptul că apelul este o cale de atac devolutivă, Curtea reţine că instanţa de apel poate administra sau readministra orice probă ce se va dovedi pertinentă, concludentă şi utilă, deci inclusiv proba cu acte.
Reţinând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpaţii M.G. şi C.A. împotriva deciziei penale nr. 930/ A din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2006. Penal. Vătămarea corporală (art.... | ICCJ. Decizia nr. 2777/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
