ICCJ. Decizia nr. 2833/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2833/2006
Dosar nr. 6922/1/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Alba Braşov, secţia penală, investită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 11 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Covasna, a dispus, în baza art. 3002, cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului P.C
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut „că temeiurile de fapt şi de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, că această măsură este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal şi garantarea executării pedepsei".
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive sau, cel puţin, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive".
Dispoziţia instanţei de apel, de a se menţine arestarea preventivă, este legală şi temeinică, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, condamnat deja de prima instanţă, la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. b) C. pen., nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea sa de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal, (existând şi riscul, ca înainte de judecarea apelului, prin lăsarea în libertate a inculpatului să-i fie creată posibilitatea acestuia de a influenţa probele).
Înalta Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2816/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2844/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
